Gust de mentă

1 .1

       Nu știu ce e mai amuzant în peisajul ăsta, însă este cert că numai eu mă trezesc râzând ca o nebună. Eu, Iustin care se cocoloșea la pieptul meu asemenea unui copilaș mic, lângă mine Amy și Alexis, iar în fața noastră un Theodor cu arcada spartă, un ochi vânat, buza spartă și mâna bandajată. Cu excepția mea care eram cât se poate de veselă și liniștită, toți îi aruncau fostului meu iubit priviri pline de venin.

        —Ce dracu căutăm aici, Shay, s-a răstit Amy?

        —Ai grijă la limbaj, scumpo, o apostrofează fratele ei.

        —Încă te crezi important, amice? 'om avea aceeași mamă, dar asta nu înseamnă că te consider rudă de-a mea. Ai venit să ne distrugi iar viața?

        —Liniștește-te, iubito. Toți vrem răspunsuri aici. Prima dintre ele. Iustin. Mi-ai folosit machiajele să-l pictezi?

        —Nu știu despre ce vorbești, scumpo, a rostit inocent, jucandu-se cu degetele mele.

        —Iubițelul tău minunat e un bipolar cu normă întreagă care vrea să stau departe de tine.

        —Haide, prințesă, a râs Iustin, batjocoritor. Ce s-a întâmplat? Știi să lovești doar femei? La câte știu de la Al.. Shay, mă așteptam măcar să răspunzi cu vreun pumn.

         —Voiai să spui Alexis. De ce aflu abia acum că ai fost acolo?

         —Vom vorbi despre asta diseară, între patru ochi, Shay, a spus sec bărbatul, trăgându-și mâna ce, până mai devreme, îmi mângâia delicat coapsa, făcându-mă să îmi pierd toată buna dispoziție.

       Un telefon a început să sune, uitându-ne la persoana cu pricina. A cercetat ecranul telefonului, iar observând apelantul a răspuns. Puteam auzi un ton de bărbat care își expunea frustrările în telefon, însă Amy doar asculta, strâmbând din nas. S-a ridicat luându-și geanta, zâmbindu-mi. A venit la mine, luându-mă în brațe, vârându-mi o hârtie și o cutiuță în buzunarul genții, soptindu-mi să le deschid, atunci când voi fi pregătită să o fac.

       —Trebuie să plec. Am un bou de satisfăcut, ceea ce îi recomand lui Shay să nu facă, a spus, privindu-și fratele care mârâia enervat.

       Am privit-o cum pleacă, în toată splendoarea unei femei fără griji, în splendoarea hainelor vulgare ce i se mulau perfect pe trupul ca de zeiță. Și, sinceră să fiu, cred că asta face o femeie frumoasă. Siguranța, liniștea de care are parte. Modul în care mergea, lin, frecându-și picioarele între ele, chiar cu riscul de a se irita, doar pentru a arăta bine în fusta mulată pe care o purta, mă facea să înțeleg că fata aceea emană frumusețe și naturalețe prin pori. O văd ca pe un suflet fraged închistat de o durere apăsătoare, nesfârșită care îi distruge progresiv orice urmă de inocență, de inocența ce făcea din numele său adevărat, Amanda, Amy. Când am reușit să o contactez, am rămas neplăcut surprinsă când mi s-a prezentat cu prenumele său întreg, însă știam că e ea. Amanda Garcia. Și totuși, până și ea a rămas surprinsă că eu am reușit să o găsesc și când a aflat că fratele ei a revenit în viața mea. Nu aș putea uita niciodată în viața râsul ei batjocoritor cu referință la cel ce, acum, este doar un străin care nu știe decât să distrugă vieți, un om care ar trebui aruncat la gunoi și, poate, nici acolo, dat fiind că nici gunoierii nu l-ar primi. Și în ciuda acestei descrieri pe care bruneta mi-a relatat-o în timpul discuției noastre la telefon, eu încă nu îl puteam vedea așa. În ciuda tuturor, el a rămas și va rămâne o parte a sufletului meu, o parte neagră a vieții mele, presărată cu zahăr vanilinat în loc de scuze. Până la urmă, l-am acceptat cu bune și rele, în viața mea. Eu l-am adus aici, eu l-am cules, eu am acceptat să continui să interacționez cu el, împotriva tuturor. Aceasta, însă, rămâne un simplu pact, între mine și Theodor, pact secret ce nimeni nu îl va ști, nici macar Iustin.