Oare chiar exista asa ceva? Adica, pe moment ni se pare decizia corecta, dar trece ceva timp si realizam ca, poate ar fi fost mai bine varianta b ....
Povestea mea? Ah, oscilez intre doua povesti de dragoste, ne stiind pe care sa o aleg si pe care sa pot sa o dau uitarii... forever. Una din trecut, dar care s-a reintors in prezentul meu si care a trait in prezentul trecut Iar cea de-a doua este cea actuala.
Nu pot sa ii uit pe niciunul dintre ei, povestea de acum tine de 10 luni, e intruchiparea perfectiunii, okay, asta crede toata lumea.. e doar un ambalaj frumos pe care am ajuns pana si noi sa incepem sa il credem,dar aici totul e legat de amintiri. Ultimele luni ne-au tinut impreuna doar prin simplul fapt ca lumea credea ca nu ne putem despartii, dar pe noi ne tineau impreuna doar amintirile pe care le-am avut candva, nu am avut tocmai ceva, era o iubire timida ,dar acum e doar fortata, asa ca am ales sa ii dau drumul si nu pot sa ma reintorc, aratand lumii ca ce? ca sunt slaba, ca nu reusesc sa am putina costiinta... si sa le dau dreptate? nu vreau sa ajung la asta, e adevarat ca o sa imi fie greu sa il uit .. dar trebuie sa am grija ce voi alege in continuare trebuie sa am grija defapt de cum vreau sa sufar... pentru ca, acum nu mai sunt fetita de acum un an, am saisprezece si ma numesc Ali okay, Alison, dar nu asta conteaza ,ne intoarcem la problema mea.
Okay, cu cel actual ati inteles ne-am despartit ,ma bucur doar ca nu era ceva chiar asa de serios si m-am putut dezlipi usor, dar uneori tot ma gabdesc 'oare ar fi fost instare sa se schimbe? poate doar trecea printr-o stare 'dificila' okay, dar cineva m-a invatat ca atunci cand faci un lucru ca asta, te gandesti ca ai facut o greseala, iti gasesti motive pebtru care ai facut-o , nu lucruri care sa te faca sa crezi ca ai gresit. E greu, dar nu imposibil.
Acum despre primul? a fost o poveste minunata, eram mai mica e adevarat, dar amintirile lui sunt mai puternice si m-au tinut mult timp pe ganduri, vreau sa zic, mereu cand ma invart pe oriunde in Rosewood gasesc ceva amintire cu el, vai ce talent minunat, memorie buna, damm you!!! Tin minte ca el canta la chiatara, a venit intr-o zi la mine si mi-a gasit chitara, mi-a cantat cam o ora . A fost cel mai frumos 'concert' stateam impreuna pe podeaua inca rece.. Let her go. Over and over again. dupa asta, la fiecare urma de dor ascultam varianta acustica, eu cantam versurile de obicei. Sau matematica,o iubeam amandoi, tin minte cand stateam la birou si rezolvam impreuna exercitii, eu stateam la el in brate, iar el ma invata sa fac unele figuri ca sa fiu mai avansata , inca mai am foile, stiu ca am fost singura care a rezolvat corect chestia aia in clasa. Ah era frumos sau mai stiu ca am mers o data pe o alee, iar cand ne plimbam, el a luat zapada de pe un zid.. si a aruncat-o dupa mine, iar eu am incercat sa iau dar cum sunt mai scunda nu ajungeam, iar el a venit din spate sa ma ajute, doar teoretic sa am cu ce arunca in el... am ajuns sa il cunosc mai bine ca oricine ,eram foarte apropiati aveam o relatie... speciala, a fost primul baiat dupa care am plans cu adevarat... sau, pentru care am plans, nu voi uita niciodata amintirile create alaturi de el. Nu am cum, sunt cele mai frumoase, eram mica, a8a el era a10a...
Din cum am prezentat cele doua povesti va dati seama pe care l-as alege... adica... mda... intelegeti, de ce nu o fac? ... hmm.. pai, am omis cam cea mai importanta parte din poveste, singurul lucru care ma mai retine... respectiv... finalul.
Dupa un timp a venit si momentul despartirii, dar eu cred ca prea rapid, nu aparusera semne de despartire, stii? monotonia. La noi nu a existat, dar problema era, din cate am inteles, faptul ca eu nu puteam sa ies, fuck damm, eram a8a adica, EXAMENE!!! Dar nu doar asta, spunea ca sunt prea copilaroasa ... adica, ar prefera una mai mare, de vreo 15-16 (cat avea el atunci) dar acum vreau sa demonstrez ca m-am schimbat, ca m-am maturizat... chiar daca inca imi place sa ma prostesc am timp de de astea cu prietena mea si cel mai bun prieten... suntem identici.. twins Eu si cu Nicole avem stropul de nebunie (in doza mai mare... cred ca era la promotie cand ne-am nascut) iar cu Will. Sa vedem, jocuri video, putem juca 24/24... muzica, linkin park mai exact, eminem. Deci ei ma mai ajuta sa nu par ciudata cand sunt... eu dar .. in rest, vreau sa par mai matura... si cred ca asta inseamna sa fii umpic mai indiferenta in legatura cu lucrurile neimportante (si la a distinge ma ajuta Will, a look in boys' minds) sau, independenta? okay, stiu doar ca nu trebuie sa il stresez, o sa ii fie dor de mine, o sa ma sune, o sa imi scrie, sigur, sunt sigura. Daca nu i-ar fi fost dor de mine.. nici acum nu am fi vorbit, adica el mi-a scris si trebuie sa ma gandesc cum am reusit pana acum sa nu vorbim (chiar daca am crezut ca e imposibil) asa voi reusi, dar daca asteapta un mesaj de la mine? aaaaah Doamne , de ce i-ai facut asa de.. de .. diferiti ... un mod de gandire complet diferit.
Vreau doar sa sa fac alegerea corecta, dar nu vreau sa gresesc cu ceva, sa il pierd si sa vreau sa nu stiu, ahh, damm you fucking way of decision!!!!!!! gata, m-am calmat ^_^
in alta ordine de idei cam despre asta este vorba... daca va place 'povestea' atunci... sa imi spuneti.., si o sa continui... :)
CITEȘTI
El
RomanceAlison este o fata care a trecut prin multe pana la varsta adolescentei, dar universul considera ca inca nu este destul. Ea incearca sa uite una dintre povestile de dragoste din trecut si sa o recupereze pe alta. Acest lucru este foarte greu dupa ce...
