El

Capitolul 6

S-a asezat si ea langa mine in timp ce eu cautam pachetul pe care l-am inceput in seara asta. Kath imi arunca o privire cu subinteles asa ca iesim impreuna pe balcon. Ma uit la flacara scoasa de bricheta mea zippo si imi aduc aminte de toate amintiril si de toate locurile pe unde m-a urmat. Am primit-o acum doi ani de la tata, pentru cand mergeam in taberele propuse de mama mea, locuri fara curent, unde totul mergea pe A. Lanterne, adica baterii si B. lumanari. Ma uit la micuta flacara care lumineaza totul in bezna noptii, dar totusi intr-un cerc micut. In acel moment mi-au trecut prin fata ochilor tot ce s-a intamplat in ultimul an si cat de mult m-am schimbat, pentru o secunda m-am gandit cat de inocenta si mica eram acum un an, dar nu imi voi cere scuze niciodata pentru cine sunt. Am cautat repede sticla, am deschis-o si am luat o gura. Ma doare brusc capul, dar parca nu ma mai interesa. Am vrut sa uit de toate tampeniile prin care am trecut. Mi-am inchis ochii pentru un minut si mi-am imaginat. Oare cum ar fii fost daca nu l-as fi intalnit? Dar in urmatoarea secunda m-am vazut iar. Pe jos. Plangand. In momentul acela mi-am dat seama ca... defapt fac iar acea greseala. Nu trebuie sa il las in viata mea. Iar daca chiar vrea asta, trebuie sa fie baiatul perfect, altfel nu va functiona.

Kath privea in gol. Si ea a trecut prin multe in ultima vreme, dar a tinut totil in ea. Eu o am pe Nicole. Hmm... Cele mai bune prietene. Mi-am aprins o tigara si am tras cat de tare am putut din ea. Mi-am lasta capul pe spate si am eliberat tot fumul, facand un nor in jurul meu care incepea sa se risipeasca. Pentru o secunda mi-am inchis ochii si am lasat o amintire sa se strecoare in capul meu. -Stateam pe pe marginea unei banci, repetand lectia pentru urmatoarea ora. Era iarna, iar fulgii de zapada se raspandeau, mergand unde erau indrumati de catte vant. Prima oara cand l-am vazut si.. Defapt imediat dupa am vorbit cu el a fostin acea zi. Cred ca era septembrie si mergeam spre laboratorul de chmie. Pe coridor l-am vazut trecand pe langa mine si alergand spre acelasi laborator. Cand am ajuns si eu ii auzeam pe toti colegii strigand si vorbind. Profesorul nu era in clasa, iar el astepta langa catedra. Am ajuns langa el si i-am recunoscut hanoracul albastru pe care il vedeam din cand in cand in curtea scolii, iar atunci am realizat ca facea parte din grupul cu care stateam de obicei. Am mers si mai aproape si i-am tras gluga pe cap. El s-a intors spre mine si a zambit salutandu-ma si am facut cunostinta,iar dupa cateva secunde m-am trezit in banca mea alaturi de Will care presupun ca ii trimitea mesaje lui Taylor. Eu faceam tot posibilul sa imi gasesc o alta ocupatie cat timp el se afla prin preajma dar ochii lui ma ardeau si ma faceau sa nu imi pot desprinde privireade a lui. Cand a plecat mi-a zambit si a parasit sala. - Cand mi-am deschis ochii, am eliberat o lacrima care cauta sa evadeze de foarte mult timp. Lacrima fericirii. Eram fericita pentru tot ce am trait, dar tot odata dezamagita de alegerile facute. Am dus instant tigara la gura si am tras inca o data. De data asta am facut un cerculet de fum. Imi aduc aminte cand am vazut prima data asta. Dustin m-a dus intr-o dimineata inaintede scoala sa bem o cafea si sa mai vorbim, tinand cont ca la scoala aveam prea putin timp. Pe care uneori ni-l petreceam impreuna sau invatand pentru un test.

Am trecut mana prin cercul de fum, stricandu-l cu mult mai multe lacrimi, acum negre in ochi. Am aruncat tigara afara si am fugit inauntru cautamdu-mi castile si telefonul pentru a asculta ceva ce m-ar putea linisti. M-am asezat pe canapea si mi-am sters lacrimile cu unul dintre serverelele colorate din pachetul de pe masuta. Katherine a intrat in camera dupa ce si-a terminat tigara. I-am observat dungile facute de machiajul scurs, chiar si prin lumina difuza. A venit la mine fara sa zica un cuvant si m-a imbratisat. Amandoua aveam nevoie de asta. Aveam nevoie sa stim ca cineva e alaturi de noi, ca cineva ne intelege. Uneori o simpla poveste nu e indeajuns ca sa te simti mai bine, e doar suficient ca sa plangi umpic mai mult, dar cand plangi alaruri de cineva, inseamna ca esti inteles. Uneori nu e indeajuns sa auzi cum cineva iti tot zice sa treci peste.

"Multumesc.." A baiguit ea printe lacrimi. Am strans-o si mai tare iar asa... Am adormit amandoua.

~dupa 2 ore