El

Capitolul 12

Kath isi parca masina, in timp ce eu o priveam din scaunul meu asteptand ca cineva sa imi usuce parul.

Dupa cateva minute, buclele verzi imi cad pe umeri. Am zambit mandra de schimbarea pe care am reusit sa o fac. Nuanta e un fel de jad foarte deschis.

Dupa ce am terminat aici, am lasat-o pe mama sa plateasca, iar eu am fugit spre Kath.

"Alison?" Ea inca era socata, desi stia ce aveam de gand sa fac cu parul meu.

"Yes readhead?"

"Da... Ma asteptam chiar la un verde, nu la ceva ce mai are cateva nuante si da in alb."

"Hahaha! Macar arat ca un ingeras asa!"

"Vezi sa nu! "

"Okay, hai sa mergeeeeem!"

"Scumpo? Tu mergi cu Kath, iar eu o sa vin doar cat sa iti semnez foile si sa ii arat lui Kath apartamentul, okay?"

"Da, sigur." Am zis repede, pentru ca trebuia sa vorbesc cu Kath.

In urmatoarele secunde, am intrat in masina si eram pregatita sa incep cu intrebarile legate de trecutul meu. Kath ar trebui sa stie mai multe, tinand cont ca o mai tin minte inca din scoala generala.

"Deci, bucuroasa ca insfarsit ai scapat de locul ala?" Kath incerca sa conduca, sa vorbeasca si sa se ocupe de muzica, dar sistemul ei audio era structurat perfect pentru asta, totul fiind accesat de la volan.

"Pai... Teoretic tot intr-un fel de spital o sa stau.."

"Sincer.. credeam ca o sa zici ca mergi defapt cu mine dar bine...." Am zambit amandoua si am inceput sa radem.

"Haide! Stii la ce ma refer... Tot intr-un pat de spital o sa stau o vreme, tu esti doar partea de bonus."

"Dar de ce esti asa? Nu e ca si cum nu ai fi obisnuita, stiu ca ti-ai pierdut memoria, dar pana acum nu erai asa aproape in fiecare luna cand vizitai spitalul. Nu e vorba despre altceva?" M-am uitat la elasticul de pe mana mea, printre suvitele colorate. Nu stiam cum sa ii zic adevaratul motiv pentru care eram deprimata.

Normal ca era vorba despre Dustin, chiar daca il stiu de foarte putin timp, nu stiu de ce dar ma simt de parca il stiu de o viata, are ceva aparte care imi aminteste de cineva, dar inca nu stiu de cine.

Mi-am analizat pentru ultima oara mainile si mi le-am bagat in buzunare, prinzand curaj.

"Nu! Totul e okay!"

"Asta-i fata mea!"

Dupa aproape jumatate din drumul spre Philadelphia, totul parea prea linistit, asa ca ma intorc putin spre masina mamei care era nu cu mult in spatele nostru.

"Cat mai avem?"

"Gosh, ce copil esti!"

"Hai maaa! Deja e plictisitor!"

"Bine, bine. Ajungem imediat, iar daca esti cuminte, cand ajungem sau cand ma opresc sa alimentam iti iau niste inghetata!" Am inceput sa radem amandoua in hohote, desi are dreptate, ma comport ca si un copil.

Nu cu mult timp dupa, am ajuns in parcarea clinicii si am coborat din masina.

"Kath? Promiti ca nu ma lasi toata vara asta aici si ca ma lasi in apartament?"

"Normal, nici mie nu imi prea place locul asta, dar poate te va ajuta"

"Fetelor? Eu zic sa mergeti sa puneti lucrurile in camera, iar dupa, va puteti plimba prin oras sau sa faceti cumparaturi, pentru ca eu chiar ma grabesc."

"Amm... Okay mama. Atunci iau eu lucrurile iar tu, vorbesti cu asistentele sau ce sunt alea, sa putem iesi, sau si mai bine, sa stau in apartament!!!"

"Bine-bine, incerc eu ceva."

Dupa ce mama a plecat, noi am scos bagajele, iar cum am ajuns in camera, Kath si-a afisat cel mai mare ranjet din lume.

"Ce e?" Eram complet nedumerita. Ce avea? A baut prea mult?

"Stii... Eu tot nu cred ca o sa te ajute cu ceva lucrurile astea, dar amintirile se pot recreea, deci am ascuns o sticla de Whiskey si un pachet de tigari, pentru orice eventualitate, in bagaj."

"Iti bati joc de mine!" Nici nu am apucat sa termin bine cuvintele ca deja simt sticla printre haine, iar pachetul era in geanta ei. "Nebuno!"

"De altfel, am destule lucruri sa iti spun."