365 de zile

Capitolul 1

Viata poate fi uneori mai dura decat am crezut.
Iti place sau nu, timpul nu se mai poate da inapoi oricat ti-ai dori. Sunt clipe cand simti ca explodezi de bucurie si clipe in care spui ca mai bine mori. Viata te pune la incercari de diferite nivele, de la usor la mediu si in cele din urma la dificil, iar tu nu poti face altceva decat sa incerci sa le castigi. E greu, pana la urma nimeni nu a zis ca e usor. Oricat de mult incerci, la final moartea va iesi invingatoare de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu tot te va prinde.

De mult timp mi-am dorit o petrecere pe un vapor, dar azi e ziua cea mare. Familia mea mi-a indeplinit visul meu. Maine fiind ziua mea, parintii si prietenii au pregatit o vacanta pe un vapor de lux.

-Larra, spune mama cu zambetul pe buze.
-S-a intamplat ceva? Intreb eu.
-Nu scumpo, stai linistita. Voiam sa iti spun ca dupa ce mananci micul de jun sa te duci in camera ta si sa iti pregatesti bagajul. Eu cu tatal tau l-am facut deja pe al nostru, la fel si prietenii tai.
-Cum de eu sunt singura care nu l-am facut? Doar sunt sarbatorita, spun zambind.
-Mai am ceva sa iti spun, mai de graba o veste nu tocmai buna.
-Ascult.
-Uite, vezi tu, fratele tau nu poate veni si el cu noi.
-Nu are timp de mine asa-i? De cand a plecat in Anglia parca s-a rupt legatura noastra frateasca. Nu mai e ca inainte, spun vizibil revoltata.
-Scumpo, este ocupat cu faculta..
-Facultate, facultate, facultate, macar daca venea o data la 2 luni tot era ceva, dar el nu vine nici o data pe an.
Enervata de vestea pe care am auzit-o m-am ridicat de la masa si am plecat in camera mea. Mi-am facut bagajul care a durat ceva timp, apoi, fiind obosita m-am pus in pat si am incercat sa dorm, dar universul era impotriva mea. Telefonul a inceput sa imi sune. Raspund.
-Alo?
-Surioara? Ce faci ?
-Nimic important.
-Stiu ca esti suparata pe mine, nu te condamn, dar chiar nu pot ajunge la ziua ta. Imi pare rau si sper sa ma intelegi.
-Mike...de cand ai plecat parca te-ai distantat din ce in ce mai mult. Vii foarte rar acasa si am ramas doar cu amintirile petrecute cand eram mici...
-Larra...imi pare rau, chiar nu am vrut sa te dezamagesc, doar ca...asta este. Trebuie sa termin facultatea. Promit ca atunci cand te intorci din vacanta voi veni acasa si vom petrece asa cum faceam pe vremuri. Ce zici ?
-Promiti?
-Promit.
-Pe degetel?
-Pe degetel, spunem si incepem sa radem.
Dupa ce am terminat "minunata" conversatie cu fratele meu, ma pun sa dorm gandindu-ma la vacanta de maine.