O lacrima , o singura durere.

Capitolul 3.

       Era ultima zi de vara. Ultima zii de la care Annabel trebuia sa-si ia la revedere , deoarece lucrurile aveau sa se schimbe odata intrata in clasa a 8a de la scoalaWindow Rock High School . Pentru ea clasa a 8a era ca si cum i-ai fi povestit despre moarte. Era cruda , inceata si dureroasa pentru oamenii buni.

       Asadar isi planuise ca in ultima zi de vacanta , s-o petreaca sus pe bloc. Singura , ascultand muzica , privind rasaritul si apusul , in timp ce mai citea din Trezita in zori de zi , dar era doar un vis deoarece mama ei tocmai ii propusese sa mearga impreuna la plaja. Ura plaja , era ultimul loc pe care probabil l-ar fi vizitat in ultima zi de vacanta , dar zis si facut. Nimeni nu o poate refuza pe mama ei. O data ce a inceput sa-ti spuna: ,, Nu faci nimic toata ziua , stai nu mai in pat si clocesti oua . Niciodata nu imi faci pe plac .’’ nu o poti refuza , si trebuie sa-i indeplinesti dorinta.

      Isi luase rucsacul cu tot ce ii trebuia ca sa nu se plictiseasca si numai dupa jumatate de ora de mers cu autobuzul , in care intalnesti numai oameni straini si ciudati care te sfideaza cu privirea intrebandu-te de fapt ce gandesc in acel moment , a reusit sa coboare cele 35 de trepte care pareau o infinitate. Asezase totul ea impreuna cu mama sa , in timp ce sora enervanta Patty Galen verifica apa marii. Apoi se intorsese si spuse:

-          E foarte calda! Intram in apa? Mamiiii, intram in apa?

  Stia ca minte referitor la temperatura apei , dar tacuse doarece avea sa-i sara minunata sora in cap.Dupa care mama lui Annabel si a lui Patty raspunse:

-          Intram imediat! Ai rabdare.

-          Acum mamii! insista sora nebuna.

-          Annabel intri in apa? spuse mama sa.

-          Nu. Prefer sa citesc o carte si sa ma incalzesc la soare. Duceti-va voi. O sa va astept aici.

-          Bine.

     Si cele doua fiinte plecase spre malul marii , dupa care in mai putin de 3 minute fusese inghitite de apa involburata.

     Annabel statea intinsa pe cearceaful alb imaculat , care acoperea o suprafata mica de nisip,cu ochelarii de soare pe ochi , citind. Cartea prezenta aventurile unei fete Kyile de 16 ani care invata la o scoala de fiinte supranaturale , deoarece era si ea o fiinta supernaturala, insa nu descoperise de fapt ce este.Era destul de interesanta si misterioasa povestea, iar genul acesta de carti ii placea foarte mult lui Annabel. Asadar si cum spuneam , blondina citea de zor din carte. Ajunsese la pagina 309 din 415 si cel mai probabil avea s-o termine astazi , dar bineinteles familia ei nu o lasa .

-Annabel , hai in apa! spuse mama intr-o rasuflare.

-Nu vreau . E rece.

    Si atunci venise din nou discursul ei pe care nu puteai sa-l refuzi: ,, Niciodata nu imi faci pe plac. De ce nu esti ca sora ta?’’. Astfel Annabel isi lasa ochelarii, puse cartea undeva unde sa n-o vada nimeni si plecase cu Patty si mama ei spre mal.

    Apa era destul de rece, dar puteai sa te obijnuiesti , insa era ciudat sa intri intr-o apa in care toti se scalda in ea si faceau diferite ,, chestii’’. Annabel incepuse sa innoate . Simtea cum toate algele o imbratisau de picioare. Marea avea o culoare diferita. Diferita in sensul ca intr-un loc era un blue , intr-un loc un bleumarin si intr-altul un negru.Revenind, Annabel reusise sa se acomodeze ,pana cand mama ei tocmai ce ii spusese sa iasa ca sa se usuce. Era enervant dar nu putea s-o refuze. Asa ca au iesit din apa si au fugit spre cearceaf. Annabel isi lua un prosop si incepuse sa se stearga , dupa care vazu ca telefonul arata ora 7. Intrebarea era : Cand a zburat asa timpul?

     Dupa o ora , mama lui Annabel incepuse sa stranga din lucruri pentru plecare. Era 8 , iar blondina incerca sa se gandeasca la ce va face pana mai tarziu.Petrecuse inca jumatate de ora in autobuz , doar ca de data aceasta erau alti oameni ciudati care o priveau.

     Ajunsese in fata scarii . Nu dura mult ,deoarece cand sa urce Annabel impreuna cu mama ei si Patty spre etajul 3 ,o voce caraghioasa se auzi din spate:

-          Ann, hai afaraaa!

   Lui Annabel ii parea cunoscuta vocea si cand se intoarse dadu-se de simpatica Jenny si Sofia.

-          Nu prea am chef , fetelor! spuse dezamagita Annabel.

-          Iesi afara! E ultima zi de vacanta . Distreaza-te! Spuse mama ei.

-          Bine.

     Insa in gandul ei se remarcau numai reprosuri: ,, As fi avut o zi minunata daca nu ma luai la plaja. Puteam sa ma distrez singura pe acoperis. Iar acum ma pui sa ies afara. Super.’’

     Isi luase o punga de seminte cu sare , deoarece erau preferatele ei si cele trei fete pornira intr-o plimbare , adica pana la locul unde stateau mereu, pe strada Bucket of Blood. O alesese ca locul lor din cauza numelui, galeata cu sange, si asta le facea sa para niste ciudate. Dar locul de pe aceasta strada era de fapt o scara de la un bloc turn care avea wi-fi gratis . Era amuzant ,deoarece ele veneau mai mult pentru wi-fi-ul gratis , insa motivul adevarat pentru care ele veneau acolo foarte des era din cauza lui Annabel careia ii placea de Jack , prietenul ei cel mai bun , amicul ei cel mai bun.

    Blondina si cu aratosul Jack s-au cunoscut prin intermediul unei fete , mica de statura , bruneta , pe care o chema Theresa Randle si pot sa mai spun ca era chiar prietena lui Jack. Relatia lor era sustinuta de catre Annabel, mereu tinandu-le partea si impacandu-i de fiecare data cand era nevoie , insa pe langa asta ea de fapt incepuse sa se indragosteasca de amicul ei. Dupa ce s-au despartit ,micuta Catherine a incercat sa-i marturiseasca sentimentele , dar acesta incepuse o noua relatie cu o alta fata care nu durase mult iar imediat ii marturisise pentru prima data sentimentele.Jack o evita , iar ei ii parea rau ca-i spusese, astefel lasase orgoliul la o parte si incercase sa se lupte pentru a-si pastra prietenia , relatia de frate si sora.Astfel a durat cam doi ani, doi ani in care ea il placuse si ii fusese mereu alaturi chiar daca el o trata ca un dobitoc. Annabel stia mereu ca ,,sub infatisarea lui de demon intotdeauna va exista un suflet de inger’’ . Isi spunea acest citat , de fiecare data cand o ranea. Si astazi in prezent dupa o lunga perioada de durere , micuta Catherine si Jack sunt foarte buni prieteni chiar daca aceasta stia de sentimentele ei ,pe care le abordase intelept. Incepuse sa se comporte dragut cu ea si sa-i ofere sprijin de fiecare data cand era suparata ,insa pentru blondina , toate aceste lucruri , o facea si mai nedumerita punand accentul pe unica intrebare: Daca sunt doar sperante pe care ea le accepta?

    Era ora 21:30 ,iar Annabel isi luase la revedere de la prietenele ei urmate de siruri de pupaturi de noapte buna , dupa care intrase in casa. Ignora faptul ca mama ei era in bucatarie , ca sora ei isi facea ghiozdanul si se duse in dormitor la oglinda.

-          Maine merg la scoala. Clasa a 8a. Colegi. Banca. O Doamne , vorbesc cu o oglinda. De fapt stai , vorbesc cu mine. Firar sa fie , nu vreau la scoala.

       Incepuse sa-si faca ghiozdanul , dupa care se puse in pat si urma un lung , lung somn de ,, frumusete’’, cu totusi ca ea nu se credea frumoasa.