O lacrima , o singura durere.

Capitolul 2.

           O fata nici inalta , nici scunda,cu parul blond si ochii de un albastru senin combinati cu un verde si maro palid, statea pe terasa de culoare neagra ca abanosul , pe un scaun vopsit roscat ,citind ,,Trezita in zori de zi’’ de C.C . Hunter . Asculta si fredona o melodie lenta, care reda un sentiment de melancolie in timp ce razele soarelui o imbratisa luminandu-i fetisoara. Era melodia ei preferata: A thousand years- Christina Perri. Versurile melodiei descriau iubirea vesnica , speranta si promisiunile cantaretei ceea ce o facea pe blondina sa isi ravaseasca gandurile. Fata purta numele de Galen Annabel Catherina, iar majoritatea o striga Ann sau Cat, numai mama ei si rudele acesteia o striga Annabel , micuta Annabel. Nu mai era asa de mica , avand in vedere ca avea 15 ani , dar sufletul ei parca avea doar 5 ani.

     Lui Annabel ii placea foarte mult sa citeasca , sa deseneze , sa asculte muzica , orice legat de arta. Dar pe langa acestea , ei nu-i placea sa iasa afara , sa vorbeasca cu lumea , fiind timida , sa mearga la scoala , prefera doar sa stea in casa ei , inpatul ei numit Derek si cu Ted ursuletul de plus. Era o fata care majoritatea iar spune ca e depresiva , ca e prea trista. Dar ea era genul careia nu-i pasa ce zic cei din jur atata timp cat o criticau inainte sa o cunoasca cu adevarat. Doar cateva persoane o cunosteau pe adevarata ,, ea’’, prietenii ei,: Sofia Bennet o fata inalta bruneta , slaba careia ii placea mult cartea;Jenny Waters o profesionista in dans careia ii placeau aventurile;Amanda Todd  fata cu parul carliontat saten si cu niste ochelari mari care sa-i scoata ochii caprui in evidenta; insa sa nu uitam de frumosul Jack , Jack Ramsey un chipes brunet si inalt si fortos. Acestia erau singurii sau cel putin asa credea ea ca dansii sunt prietenii ei.

       Situatia ei era cam dificil de acceptat . Nu vroia sa constientizeze , era complet lipsita de viata si ignora tot. Prefera sa fie in lumea ei ascultand rock si desenand sau citind. Dar nu putea sa ignore faptul ca tatal ei , care nu-l considera tata , deci o sa reformulez , strainul de idiot de tata a reusit sa o faca sa-l urasca prin motivele lui de eroism fata de familia ei sau ce era , deoarece nu o considera o familie. O familie este formata dintre un tata , o mama si copii . Toti fericiti , petrecand mereu impreuna si luand cina toti cat si micul de jun. Dar aceasta viziune nu se compara cu imaginea din casa ei: tatal lipsea din peisaj , mama era ocupata , o sora enervanta, si niciodata nu petreceau impreuna. Iar asta a facut-o sa se schimbe , deoarece ramasese marcata din aventurile ei pe care le-a trait de mica. Pe langa aceasta situatie jenanta , ea accepta mereu sau nu faptul ca nu putea avea prieteni . Vechii amici au plecat sau au profitat de bunatatea ei , certandu-se de la gradinita cu toti fiindca ea era diferita. Insa a inteles ca trebuie sa suporte faptul ca nu poate avea prieteni , de asta ea cade mereu in plasa dusmanilor, pentru ca altfel nu pot sa le zic. Acestea erau primele din lista ei de probleme care trebuia sa le accepte sau nu.

       Annabel considera ca moartea e un pas important in viata noastra.,, Mortii sunt vizibili,numai in chipul vesnic treaz al amintirilor’’ este citatul preferat al ei luat din cartea preferata ,, Sub aceeasi stea’’ ceea ce ma face sa fiu de acord. Uitarea , moartea , durerea sunt trei din etapele vietii pe care fie le invingem , fie nu.Dar fara suferinta cum am putea stii ce e fericirea? Durerea cere sa fie traita , la fel si moartea si toate sentimentele. Insa nu conteaza cat de mult iti iei avant , nu conteaza cat de sus ajungi , tot nu putem sa ajungem pana la capat. Asta ma facut sa cred ca Ann era perfecta , era perfecta prin felul ei de a fi , un suflet bun , minunat de bun si increzator dar trist.

E-un suflet pustiit ce şi-a pierdut speranţa,

O inima zdrobită de-o piatră uriaşă,

O frunză moartă care se prăbuşeşte-n zbor,

Un suflet pustiit plutind pe-un negru nor.