O lacrima , o singura durere.

Capitolul 8.

     

         I try to see the good in life, but good things in life are hard to find. 

Vineri. Ultima zi din saptamana. Singura zi in care orele sunt foarte usoare. Annabel trecuse de aceasta saptamana greu , foarte greu. Atatea probleme cu prietenii , profesorii , familia si era doar o saptamana. Greul avea sa inceapa de acum incolo. Blondina pornise cu dreptul clasa a 8a. A primit multi de 10 in diferite teste si ascultari. Dar in aceasta zi de Vineri avea sa stea acasa pentru ca nu se simtea bine. Nu era in stare sa se miste din pat  sau poate era doar o scuza pentru a sta in casa sa-si puna in ordine gandurile. Trecuse de ora  Isi lua o carte si incepu sa citeasca. Il avea pe Ted in dreapta ei si o cana cu cafea in partea stanga. Totul era perfect pana cand mama ei trebuia sa sacrifice totul si sa o enerveze cu sfaturile ei.

-          Nu mai citi! O sa te doara capul.Dormi! Ai nevoie de odihna.

-          Mama, te rog lasa-ma! Ma relaxeaza cititul si prefer sa fiu singura.

   Nu avea sa-i spuna nimic lui Annabel  legat ca sta in pat ca o colsca sau ca nu face nimic in casa . Deci era singura ei sansa sa profite de aceasta zi. Isi lua cartea si se urca pe pervaz. Soarele era pe cer. Niciun nor. Era senin. Apoi incepuse sa se gandeasca la diferite situatii pe care trebuia sa le rezolve la un moment dat. Se gandise la acea conversatie cu Jack purtata de aseara. Nimic nou in viata ei. Era atat de norocoasa.

-          Pasarea aia e asa frumoasa! Eu de ce nu pot sa fiu perfecta? De ce nu pot sa fiu sincera? De ce sunt atat de naiva , sa cred in niste sperante? Ok. De ce sunt atat de buna la suflet? De ce il ajut? Ma rog, e cel mai bun prieten al meu , nu vreau sa-l pierd. Dar ,m-a ranit. Ce ar trebuii sa fac? Cineva sa ma ajute.

   Cu siguranta nu avea sa-i raspunda nimeni . Era doar ea si Ted. Atatea intrebari fara raspuns. Cum ar trebuii sa-si rezolve problemele daca ea le complica?

-          O sa ma intorc din nou la acea stare. Nimeni nu o sa observe. O sa fie mereu acelasi zambet. O sa vorbesc cu el in continuare sa-l sprijin, chiar daca imi fac rau singura. O sa-i ajut pe toti. O sa pretind ca sunt bine. O sa fiu din nou carpa pe care toti o folosesc si o arunca dupa ce se plictisesc de ea. Pff...

Isi lua inima in dinti , isi reactiva facebook-ul si il salutasera pe Jack. Vroia sa stie daca e in regula.

,,-Buna! Ce faci? intreba Annabel.

-          Buna ! Uite stau tu?raspunse Jack.

-          Bine. Cum merge cu Rosalie?

-          Super bine ! Sunt fericit.

-          Ma bucur pentru tine. Ma bucur pentru voi.

-          Tu cum mai esti?intreba Jack,

-          Eu , bine !raspunse Annabel.’’

O super conversatie. Atat de seaca. Plina de minciuni. Putea merge mai prost de atat, insa Annabel era multumita. Era fericita pentru el intr-un anumit fel.

    Incepuse sa faca febra. Asadar pornise intr-o calatorie plina de demoni , fantome , vampiri pana in bucatarie pentru elixirul vietii , o pastila de cap. Cred ca exagerez spanand asta , dar totul e ok.

    Dupa 2 ore , starea blondinei era mult mai buna. Era energica , nu mai era palida si nu mai ardea. Avea acel zambet fals pe fata ori de cate ori intrau ba mama ei ba sora enervanta. Apoi puse usor capul pe perna ei preferata si adormi. Nu putea visa nimic din cauza racelii , dar nu dura mult pana cand mama ei venise sa-i ceara lui Annabel sa se duca  la piata . E ceva normal , ca o mama sa-si trezeasca fiica in timp ce dormea , bolnava si s-o trimita dupa paine, deoarece sora ei nu putea fiindca era si imbracata , era si afara si nu era bolnava.