Ca orice alt inceput este doar un inceput si uneori poate sa nu aiba sfarsit. Exact ca durerea , are un inceput dar nu se sfarseste deoarece ramane acolo pentru totdeauna , bantuindu-te. Toate amintirile raman in suflet la fel cum fiecare rana care uneori nu se poate vindeca. Adica daca stam sa ne gandim e asa aiurea! De ce exista sentimente si toate felurile de lucruri stupide? De ce exista oameni care ranesc alti oameni? Ar trebuii sa fim o societate pasnica? Dar nu , noi ne ranim singuri sau chiar si pe cei din jur , facem lucruri atat de stupide in cat ne ranim si ajungem in locuri tampite . Dam de oameni care fura , se drogheaza , sunt tocilari , sunt fericiti dar niciodata nu vom sti de fapt ce s-a intamplat cu ei de ce sunt asa sau daca doar e o latura falsa.
Inca era Duminica in jur de ora 9 dimineata , si Annabel era in picioare si arunca cu hartiute pe geam. Privea cerul si numara pasarile care treceu in vederea ei. Apoi iti pui pur si simplu intrebarea : Ea este ok sau este doar un alt zambet fals? Si daca aruncam un ochi in trecut as spune ca nu este deloc ok. Ranile care au fost provocate de trecut sunt foarte greu de vindecat in momentul de fata. Inca nu inteleg de ce nu am putea pur si simplu sa fim vampiri si sa ne oprim emotiile si sa fie totul ok , expetand faptul ca vom fi niste devoratori de sange . E amuzant sau nu. Dar Annabel inca isi doreste sa fie un vampir. Intr-un fel vampiri sunt la fel ca oamenii. Sunt doua feluri de vampiri cei buni si cei rai , exact ca oamenii. De obicei oamenii cei buni se schimba din cauza durerii sau sunt devorati de cei rai , exact ca vampiri. Ne asemanam , doar ca vampiri au puteri supranaturale pe care oamenii nu le pot dobandi.
Annabel isi repezi privirea catre ceas , trecuse mai bine de 2 ore , apoi intra pe fb. Astazi nu avea nimic in plan . Prefera sa stea si sa leneveasca toata ziua pana mai tarziu cand avea sa-si faca din teme. Jack era on. Pff , era atat de complicat. Candva cineva mi-a spus ca nu exista dragoste , doar fantezie. Dar sentimentele pe care Annabel le simtea pentru el erau atat de puternice incat ar fi facut orice pentru el si nu exagerez deloc. Era atat de sensibila si vroia atat de mult sa-l faca fericit chiar daca ar fi renuntat la fericirea ei. Era ok doar ca vorbeau si erau prieteni , desi ea visa la mai mult , visele niciodata nu devin realitate. Blondina arunca un ochi la mesajele vechi si incepu sa planga. Isi aminti felul in care erau , aproape ziceai ca sunt impreuna , dar erau doar sperante. Dupa ce isi sterse ochii il baga in seama:
,,- Hei , boss! Ce faci?
- Sal.raspunse Jack.’’
Atat de sec . Nu stia cum sa reactioneze ca sa nu-l enerveze cu insistenta ei.
- Ce-ai patit?intreba Annabel.
- Nimic , ok?raspunse nervos Jack.
- Spune-mi te rog ce s-a intamplat! Vreau sa te ajut!
- Lasa-ma in plm! Chiar nu am chef! Nu ma mai enerva!
- Dar vreau sa-mi spui ce ai! Ce s-a intamplat!
- NU!
Annabel incepuse sa planga . Apoi rana care era deja acolo devenise mai adanca. Toate amintirile ii revenira in cap si incepuse sa se desconsidere din nou. Privind oglinda , jignindu-se si spunand ca se uraste, ca uraste ceea ce este. Dar primi un mesaj tulburator de la Jack:
- Nu mai pot rezista , vroiam sa-ti spun ramas bun ! Si imi iau adio de tot!
Blondina ramasese incremenita in fata leptopului si privi ora. 4:30. Mesajul a fost trimis de acum 5 minute. Tipa cat putu de tare si se imbraca in numai un minut. Apoi alerga cu toata puterea spre casa lui. Desi statea departe de ea isi dadu tot suflu ca sa ajunga acolo foarte repede ca Jack sa nu faca nicio prostie.
Ajunse in fata blocului lui si se odihni putin privind in sus , cand il vazu pe Jack pe bloc, plangand , in sezut , gata sa sara. Atunci Annabel strigase cu toata forta sa se opreasca. Urca scarile repede si ateriza pe acoperis cu lacrimi in ochi. Trebuia sa-l opreasca cu orice pret. Alerga spre el si il lua cu forta in brate ducandu-l departe de marigine.
- Ce faci aici? Cum de ai stiut ca sunt aici? Ce vrei sa faci? Lasa-ma!spuse Jack.
- In primul rand , vorbeste cu mine! Spune-mi ce s-a intamplat atunci vom vedea daca e ok sa sari de pe bloc sau nu. O sa regret toata viata ca nu te-am putut ajuta!
- Nu trebuie sa faci asta!
- Ba da! Tin la tine prea mult ca sa nu fac nimic! Spune!
- M-am certat cu Rosalie foarte tare! De fapt eu am vrut sa fac asta ca sa o indepartez! Nu sunt bun pentru ea! Sunt rau si nu vreau sa o ranesc! M-am saturat sa o vad plangand si pe tine la fel! Ranesc pe toti din jurul meu.
Amandoi s-au asezat jos si plangeau.
- Inteleg ce vrei sa spui! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa mori! Nu e o cale ca sa usurezi problemele!
- Ba da! Acum da-te din calea mea! Nu ma intelegi de loc!
- Te inteleg foarte bine! Vezi , uitate la mana mea! Vezi taieturile astea? Am incercat de atatea ori sa ma sinucid si nu a fost suficient! Nimeni nu a stiut! Nu vreau sa te las sa faci aceeasi prostie! Daca vrei sa mori acum , xar cu tine!.
Annabel il lua de mana si il duse la margine!
- Haide!striga Annabel.
- Nu , tu nu sari!raspunse Jack.
- Ba da! Daca tu sari , sar si eu!
- Nu , nu faci asta!
- Ba da!
- Ba nu! Termina!
- Ba da!
- Ok , gata nu mai fac asta!
- Ce usurare!
Se dadura de langa margine si se aseza in cur , plangand amandoi. Era ciudat . Annabel il luasera in brate si incerca sa-l faca sa se simta mai bine.
- O sa fie bine cu Rosalie. Crede-ma!
- Sper......
- Haide! Trecem peste asta!
- Stai , de ce ti-ai facut taieturile alea pe maini? De ce nu ai spus nimic? Esti nebuna?
- Dar tu de ce fumezi? De ce ai vrut sa te sinucizi? Si nu am spus nimic pentru ca nu era important , nu era nevoie s-o spun!
- Pf......
Mai pierduse o ora, doua impreuna dupa care , dupa ce verifica daca Jack era ok , pleca acasa cu scopul de a-si face din teme cu totusi ca nu avea niciun chef. Adica sa fim seriosi pentru ce ne trebuie teorema lui pitagora sau sa stiu in ce formule se gasesc oxizi sau despre gen liric?Lucruri stupide!
Fusese o zi ciudata . O zi care nu va fi uitata precum toate lucrurile care au fost un soc pentru Annabel. Dar in principiu ar trebuii sa gandim ca lucrurile bune vor aparea o data si o data , sau nu.
CITEȘTI
O lacrima , o singura durere.
ActionDurerea cere sa fie traita pentru a cunoaste ce e fericirea.
