Bătrânul profesor Stancu e unul dintre marii noștri chirurgi. E și cel mai notoriu specialist în transplant de organe.
Îmi place sa discut cu el.
Din fiecare convorbire aflu multe lucruri noi, care nu se conțin în niciun manual de medicina.
El e primul din tara care a vorbit în stiinta despre beneficiile bolii:
- Afla, tinere, ca durerea e prietenul omului. Da, da! Ea te-a anunțat ca ai o problema. Păcat ca n-ai ascultat-o. Imaginează-ți ca oamenii n-ar avea dureri. Atunci ei ar muri ca mustele, fara sa stie ca mor. Prin somn, pe strada, la serviciu, in sedinte, la volan. . . Mai exista si evadarea in boala. Atunci cand omul se ascunde de sine, de problemele lui, într-o banala gripa, spre exemplu.
Medicul Stancu imi povesteste cat de abil pot fi utilizate bolile. Pentru a avansa in functie, pentru a fi iubit, pentru a lua un examen, pentru a castiga la loterie. Teoria i se bazează pe observațiile sale adunate într-o viata de medic.
Marele chirurg îl operează pe pacient abia după ce-i cercetează biografia, horoscopul, arborele genealogic.
- În cazul tău, draga Vlaicu, a fost altfel, îmi mărturisește. De cum ai fost adus, te-am urcat pe masa de operație. Ce înseamnă asta ? Ca nu mai aveam timp pentru investigații, urmând să le analizez pe toate după intervenție. Și, ca să vezi, presupunerile mele au coincis intru totul cu ceea ce am operat. Ai crescut într-o familie de la tara cu multi copii. La școală ai fost elev eminent. Ai avut o singură dată corigenta - la educația fizica. Ești emotiv. Corect cu colegii. Te zbați pentru dreptate. Nu spui minciunii. Îți plac artele plastice și poezia. Din toate acestea, afla, tanarul meu prieten, se compune ulcerul tău perforant.
Chiar la vârsta lui înaintată, medicul Stancu e un visător, el are planuri mari:
- Una dintre propunerile mele prezentate Ministerului a fost sa se fondeze din bani publiciun spital, unic în aceasta zona a planetei, în care sa se trateze nerozia.
- Pentru toată populația? îi pun timid întrebarea.
- O, nu! Ar fi un lux prea mare. Eu îl vad pe o instituție speciala pentru funcționarii statului de toate rangurile. Cu condiții de lux, cu saloane luminoase, cu metode de tratament sigure, care ar consta din administrarea unor medicamente performante, flamanzire cronica, șocuri electrice, dușuri reci ca gheata, felurite acupuncturi și alte terapii care și-au dovedit în alte părți eficacitatea.
- Nu e prea dur?
- Nicidecum, pentru ca prostia unui prost, om simplu, are consecințe doar pentru destinul unei sigure persoane, sau a câteva, pe când prostia unui prost cu funcție înaltă are repercusiuni asupra unui popor întreg.
Înainte de a părăsi spitalul, profesorul mi-a spus:
- Ai avut un noroc chior, băiete! Dacă nu era acel telefon anonim, al unui om bun, care sa ne anunțe, erai demult pe lumea cealaltă. Pentru ca, dacă mai intarziai cinci minute, ți-aș fi solicitat rudele sa accepte să-ți folosim rinichii, ficatul sau inima - care ar fi bătut azi în alt piept! - pentru salvarea altor persoane, care așteaptă ani de zile pentru a li se face un transplant de organe. Când ieși de aici, cauta persoana care te-a salvat, ca să-i mulțumești. Ești obligat. O fi, bănuiesc, și ea curioasa sa afle dacă ai murit sau ba. Îmi promiți?
- Neapărat, domnule profesor!
Asa am zis atunci, fără să știu că acea promisiune a fost una care avea să-mi schimbe destinul.
După spital am stat mai multe zile acasă. Apoi am început sa umblu la serviciu, în biroul meu de proiectare. Dar nu-mi ieșea din cap fraza cu ,,norocul'' meu ,,chior''. Când i-am făcut o vizita profesorului Stancu pentru control, i-am spus, intre altele: ,,N-am uitat ce v-am făgăduit, domnule profesor. As vrea doar sa știu dacă as putea sa aflu numărul de telefon al necunoscutului care a telefonat la Salvare?'' ,,Cred ca se poate. La dispecerat se păstrează un registru în care sunt trecute urgentele cu toate numerele de telefon, inclusiv cu apelurile false. ''
Acolo am aflat ca s-a sunat de la un telefon mobil. Doar ca, pripit, au fost trecute în registru numai opt cifre din noua. Cel care a sunat nu a lăsat niciun nume. Doar data și ora: 15 martie, ora 12:00.
Data și ora salvării și, asa cum aveam sa constat cu mult mai târziu, ale pierzaniei mele.
CITEȘTI
Te blestem să te îndrăgosteşti de mine!
Romance- Mă iubeşti? mă întreabă ea sub clar de lună. - Da. - Mult de tot? - Mult de tot. - Şi ai putea face totul pentru mine? - Aş putea, afirm eu incredere. - Dacă mă iubeşti mult de tot şi zici că ai putea face totul pentru mine, atunci, te rog, să n...
