Te blestem să te îndrăgosteşti de mine!

,,De-a telefonul stricat''

Am format cele 8 cifre cunoscute și am adăugat la sfârșit un 1.

A răspuns o voce de bărbat, pe jumătate adormita:

- Nu vă supărați. Va rog să-mi spuneți dacă Dumneavoastră sunteți persoana care a chemat Salvarea pentru un tânăr căzut în strada în fata magazinului de vinuri, la 15 martie, ora 12:00?

- Auzi, cetățene?! Nu-ți bate joc, eu sunt un domn serios!

Și a închis.

Formez același număr, plus cifra 2.

Pun aceeași întrebare. O voce de femeie intre doua vârste prinde sa cocheteze:

- Am divorțat de 20 de ani și nu ma mai interesează niciun mascul, cu atât mai mult unul căzut, cum spuneți, lângă un magazin de vinuri...

Adaug 3.

O voce acra, de bărbat sau de femeie, n-am putut stabili, ma bruscheaza:

- Domnu' ... auzi... pe mine politica nu mă interesează. Lasă-mă-n pace!

Formez din nou numărul, insoțit de un 4.

- Nu, nu! Si nu mai telefonati! Vă rog frumos. Am un soț gelos. Sunt nevoită să întrerup. Lăsați că vă caut eu. Numărul vi s-a inregistrat. ( Ridică vocea, adresandu-i-se cuiva ): Nu! Nu vorbesc cu nimeni. Cineva a greșit! ( apoi în șoaptă): Reveniti peste o oră să-mi spuneți ce-i cu acel tânăr de la ,,Vinuri''.

La 5 s-a nimerit un povestelnic.

Bătrânul de dincolo era dornic de vorbă:

- Mi-e nu-mi telefonează nimeni. Vă mulțumesc că m-ați sunat. Nu închideți, vă implor! N-am auzit voce de om de cateva luni. Unicul lucru pe care mi-i dat să-l aud sunt gândurile mele, chiar dacă mi-s urechile bătute cu calti. Nu am rude. Numai amintiri. Ascultați-mă, doar ascultaţi-mă, si ma voi ruga Celui de sus pentru sănătate Dumneavoastră. Simt că aș putea muri și să iau cu mine o mare taină, care mă macină precum râșnița boabele de porumb. Am un păcat mare, dar nici un preot nu m-a sunat în ultimii ani, ca să i-l mărturisesc. Acel păcat nu mă lasă nici să mor, nici să trăiesc. Nu l-am zis incă nimănui. E groaznic. Iată- l: am refuzat, demult, în adolescența mea, să fac dragoste cu o fată care mă iubea. Stați, nu plecați! O să mă întrebați: cum poate fi nesăvârșirea unui păcat - păcat? Ba să știți că poate fi. Cazul meu e acela când a refuza păcatul devine o crimă. Una abominabila. Acea fata a luat refuzul meu ca pe o ofensa, crezuse că gestul meu înseamnă că eu - adolescentul timid care eram încă virgin, cast, ca și acum de altfel - n-o iubesc, iar eu chiar o iubeam, în felul meu, desigur, las, nehotărât, ezitant, și atunci, disperată, ea, inocentă, naiva, îndărătnică, și a pus capăt zilelor. Cum poți trai după asta? Iată însă că eu mai trăiesc. M-am izolat de lume și, ca pedeapsa pentru păcatul mare pe care l-am făcut nefăcând un păcat, n-am mai ieșit din acea zi din casa. A fost unica mea iubire, tinere!

- Ce înseamnă a iubi? l-am întrebat pe necunoscutul care îmi vorbea la capătul celalalt al firului.

- A iubi? Înseamnă a plânge fără lacrimi. Sa nu mănânci săptămâni întregi - și sa nu-ți fie foame. Sa nu bei nimic - și să nu-ți fie sete. Să nu inchizi ochii nopți la rând - si să nu-ți fie somn.

,, Doamne ferește, m-am gandit atunci, să ajung să trăiesc vreodată asemenea zile.'' Dar se vede că am zis-o într-un ceas rău. Pentru că ceea ce mi s-a întâmplat mai apoi a fost mult mai crunt.

Cel de la 6 avea de rezolvat o problemă pentru copilul lui, cu două trenuri care plecau din gările A și B și se întâlneau în gara C. Mă întreabă ce șanse au cele două marfare să se întâlnească în punctul C, dacă acestea pleacă în direcţii opuse.