Proscrisa

Pact cu Diavolul

    - Nu îndrăzni să te apropii de mine! (strigam de răsuna întreaga casă, însă îmi răspundea numai ecoul)
      Alergam dintr-o parte în alta a casei în speranța că umbra aceea va dispărea, sau măcar va renunța să mă mai urmărească. Zgomote puternice, urlete de durere, icnete de groază răsunau în casă... De ce? De ce tocmai eu? Dintre toți Îngerii Căzuți... Tocmai pe mine mă chinuie umbrele... De fiecare dată numai la mine vin... Sunt magnet pentru umbre... De ce nu mă lasă în pace? Nu înțeleg ce mai vrea de la mine... De ce trebuie să îmi facă toate astea? De ce mă torturează?
   - Haide Belial, doar atât poți? (strig către umbra care ia diferite forme și până la urmă se transformă într-un băiat)
    - Scumpă și naivă Arianne, chiar crezi că doar atât pot? (spune Belial râzând melancolic)
     - Belial, amândoi știm că de la Izgonire nimic nu mai e la fel... (spun și fac un pas în spate) 
      - Încă te mai gândești, nu? (șoptește Belial îngrijorat)
      - Nu contează, Belial... E în trecut. (spun scuturându-mi capul)
      - Arianne... (spune Belial și încearcă să mă ia de mână, dar reușesc să mă retrag la timp)
     Observ reacția lui Belial... E puțin surprins... Nu mă pot uita în ochii lui... Doare prea tare... Nu pot... Nu l-am mai privit în ochi de mult timp... Și nici nu o voi face. E prea riscant.
     - Spune-i lui Luci că ai reușit să mă bagi în sperieți, la urma urmei asta și voia, nu? (spun destul de tare, făcându-l pe Belial să tresară)
      - Nu Arianne... În fine, eu plec. Noapte bună! (spune Belial și dispare lăsând în urma un nor de fum)
       Lacrimi reci își fac loc cu furie în ochii mei, șiroind cu putere pe obraji.
      - Nu e drept! De ce el? De ce eu? De ce tocmai noi? DE CEEEEE?!!! (strig și lovesc măsuța de cafea din mijlocul camerei, facând-o să cadă)
     - În loc să te comporți ca ultima nebună, ar fi mai bine să dormi. (răsună o voce în spatele meu)
     - Mai bine ar sta să se gândească la ce s-a întâmplat de s-a ajuns la asta. (se aude o altă voce)
    Mă întorc către cele două creaturi din spatele meu. Perfect! Mesageri...
   - Serafim, Incubus, ce căutați aici? (spun și îmi dau ochii peste cap)
   - Eu trebuia să îmi fac treaba și să îți ofer un vis atât frumos, cât și dureros, dar sunt aici pentru o altă problemă. (spune Incubus mijind ca o hienă)
    - Iar eu sunt aici din același motiv pentru care e și creatura mârșavă de aici. (spune Serafim vizibil deranjat de prezența lui Incubus)
     - Ce vreți? (spun deja exasperată de cei doi)
     - Scumpă Arianne, sunt aici pentru a te anunța că stăpânul tuturor plăcerilor și frumuseților de aici, Lucifer, și fratele său, cel mai șarmant dintre demoni și cel mai frumos dintre îngeri, Belial, vor veni aici pentru a cădea la o înțelegere. (spune Incubus)
    - Înțeleg, dar nu aveți și voi o sală de ședințe, trebuie să veniți pe capul meu? (strig la cei doi, care încep să râdă zgomotos)
    - Liniște! (răsună o voce groasă în fiecare colțișor al casei)
     O liniște funerară se așterne peste încăpere. Incubus face un pas în spate, în timp ce Serafim își lasă privirea în pământ. Silueta unui om în vârstă își face apariția. E Iahve. El mai lipsea, și colac peste pupăză, mai e și Metatron cu El.
   - Stăpâne... (spune Serafim, iar toata sala amuțește)
    - Nu este necesar, Serafim. (spune Iahve și îl bate pe umăr)
     - Unde sunt restul? (întreabă Metatron îngândurat)
      -Pe drum, cred... (reușesc să spun fără ca vocea să îmi tremure)
     Metatron era la fel de frumos cum îmi aminteam... Avea părul blond și creț revărsat bucle-bucle pe spate, ochii mari și albaștri, și buzele trandafirii... Fratele meu chiar arată a înger... Nu ca mine... Gandurile îmi sunt întrerupte de către Iahve care mă îmbățișează.
    - Arianne, fata mea, cum mai ești? (îmi spune pe un ton cald, părintesc. Uitasem că e tatăl meu)
     - Sunt bine, Stăpâne. (spun, ținându-mi privirea în pământ)
     - A sosit distracția! (se aud niște strigăte vesele pe hol)
     - Și... Au început. (spune Metatron amuzat)
     - Iahve, bătrâne, cum o mai duci? (spune Lucifer către Tata cu un aer glumeț)
     - Am venit să recuperez ce e al meu și să pun în echilibru Balanța. (spune Iahve gânditor)
     - Hă? (mârâie Metatron confuz)
     - Trebuie să echilibrăm Balanța. Așadar, Infernul și Paradisul se vor uni pentru o perioadă. (spune Iahve puțin mâhnit)
    - Dar Stăpâne... (protestează Nikodim)
    - Care e prețul Pactului? (întreabă Iahve către Belial care părea îngrozit)
     - Libertatea. (se aude răbufnind o voce... E vocea mea...)
     - Adică? (nu îmi ridic capul din pământ, dar simt cum privirea lui Belial ma arde... Mi-e dor de acea privire... Mi-e dor...)
      - Arianne, nu ai niciun drept să decizi. Ești o nimeni! (țipă Iahve la mine, făcând pe toată lumea să facă un pas în spate)
       Se apropie de mine, încearcă să mă lovească, dar reușesc să mă feresc. Își împreunează palmele făcând un fulger pe care probabil intenționa să îl arunce către mine, însă o voce pe care nu o mai auzisem de secole îl oprește:
    - Iahve, e fiica ta! (spune persoana din spatele lui Iahve)
    - Nu, Arina, nu! Am un singur fiu! (spune eliberând fulgerul către mine, lovindu-mă)
     Puterea fulgerului îmi spintecă pieptul, disperarea mă cuprinde, însă reușesc să mă adun repede, ma folosesc de puterea generată de furtună și mă ridic, aripile ieșindu-mi la iveală: erau mai frumoase decât îmi aminteam... Nu le-am mai văzut de la Cădere... Am aripi de înger, doar că sunt negre conturate cu auriu. Mă ridic. Observ privirile speriate ale tuturor. Îl văd într-un colț... Încerc să citesc o emoție pe fața lui, dar nu văd nimic, doar un zâmbet șarmant când Becca își face apariția. Se apleacă spre ea și o sărută. Rămân cu privirea ațintită asupra lor, însă cearta dintre Arina și Iahve îmi distrage atenția.
   - Arianne nu are nicio vină că ai fost tu neatent în tinerețe și te-ai lăsat sedus de o diavoliță, iar aia ți-a lăsat biata fată la ușă. (strigă Arina la Iahve)
    - Terminăm cu pactul ăla? (spune Luci dându-și ochii peste cap)
     - Da. (spune Iahve hotărât)
     - Deci despre ce e vorba? (spune Luci încercând să pară interesat)
     - S-au înmulțit vânătorii cu argint. Sunt din ce în ce mai mulți, și de când au rămas fără vedere, au învățat să își folosească celelalte simțuri, așa că detectează creaturi ca noi după "flacăra" fiecăruia. Acești vânători trebuie eliminați, iar aici intervine pactul. (spune Iahve concentrat)
    - Deci vrei ca noi să ucidem tot ce mișcă, nu? (spune Belial râzând)
     - Cam așa, însă veți face echipă cu îngerașii mei. (spune Iahve și face semn către o hoardă de îngeri)
     - Cât ține asta? (spune Luci, interesat dintr-o data)
     - Douăzeci de zile. (spune Iahve deja deranjat de insistența lui Luci)
     - S-a făcut. Și momeala de unde vine? (întreabă Luci îngândurat)
     - Din ambele părți. Trădătoarea e momeală. (spune Iahve rânjind către mine)
   Toate privirile se revarsă asupra mea... Îmi apasă pe umeri... Sunt atât de grele. Le simt cum mă săgetează... Nu mai vreau... Nu mai pot... Încep să bat din aripi din ce în ce mai alert, făcându-i pe toți să se clatine. Poate acum ceva timp, daca Belial îmi arunca acea privire, mă opream și reparam tot, însă acum, nimeni și nimic nu mă poate opri. Nu mai am nimic de pierdut. Voi fi așa cum îmi e scris să fiu. O muritoare nemuritoare.
    - Nu, nu va fi nicio momeală. (spune Luci nervos)
    - Cum îți permiți? (strigă Iahve scos din toate răbdările)
    - I-am promis Angelei că voi avea grijă și nu se va întâmpla cu Arianne ce s-a întâmplat cu ea. (spune un demon bătrân, Baltazar)
     - Baltazar, nu îți face griji, îți vei putea ține cuvântul. (încearcă Luci să îl liniștească pe Baltazar)
     Mă uit cu ochii goi către Baltazar și Luci... Amândoi sunt încordați, speră să nu întreb ce s-a întamplat, însă...
    - Despre ce vorbiți? (încerc să par cât mai puțin speriată)
    - Arina, îi putem spune? (întreabă Baltazar umil)
    - Va trebui să afle singură. (spune Arina ferm)
     Tratatul e semnat, pactul e făcut. Tot ce a mai rămas e să plece demonii, însă Luci mă trage de-o parte:
   - Îți propun un pact. Te folosești de puterile tale pentru a ne proteja, iar eu mă folosesc de puterea mea pentru a descoperi ceea ce spunea Baltazar. Ce zici? (spune și îmi întinde mâna zâmbind cu subînțeles)
    - S-a făcut. (spun hotărâtă)
    Draga Arianne, tocmai ai facut un Pact cu Diavolul ...