Proscrisa

Regina Infernului- 16 zile

   " Când cineva te iubește, nu trebuie să îți spună. Îți dai seama după cum te tratează"
   Vocea puternică a lui Luci răsuna în tot castelul. Se transformase în demon, într-un demon frumos. Nu un monstru ca și mine...
   - Lucifer, ai întrecut măsura! (strigă Belial săgetându-mă cu privirea lui de gheață)
   - Belial, iubire, nu te băga, lasă-l, nu vezi că parcă e nebun? (comentează Becca)
   - Nebună e mă-ta! (spun și, evident, toată lumea rămâne cu gura căscată)
   - Târfă nenorocită! Ai impresia că dacă ai venit de două zile, stăpânești Infernul? (icnește Becca furioasă)
   - Nu ea e cea care și-o trage cu Belial doar ca să se asigure că își permite orice îi tună mintea. (spune Metatron, făcând pe toată lumea să râdă)
   Hohotele de râs o fac pe Becca să plângă. Draga de ea... Habar nu are cu cine se pune. Un miros oribil de sulf se simțea în aer. O umbră. Un mesager. Drace! Îmi dau mental o palmă și sper să nu fie mesagerul pe care l-am vazut acum trei zile la Cascada Umbrelor, însă la ce noroc am, chiar acela e. Norocul meu. Energia degajată de mine și Belial a ascuns totul. Am scăpat.
   Belial se uită insistent la mine. Se încruntă, mormăie ceva și pleacă după fufa lui.
   - Arianne, ai ceva să ne spui? (întreabă Iahve încruntat)
   - Da. (spun relaxată)
   - Ascult. (spune Iahve interesat)
   - Ieșiți din camera mea, nu ați auzit de spațiu personal? (strig supărată)
   Iahve, Serafim, Metatron și Incubus ies ca o furtună din cameră, trântind ușa în urma lor. Mă uit la Luci, iar Luci se uită la mine. O clipă de liniște, după care un râs prostesc sparge melancolia așternută asupra camerei ca un praf gros.
   - Ar trebui să ne îmbrăcăm. (spune Luci fâstâcindu-se)
   - E totul în regulă? (întreb încet)
   - Da. De ce nu ar fi? (mă întreabă Luci încleștându-și maxilarul)
    - Lucifer... (spun obosită)
    - Niciun "Lucifer", Arianne! Crezi că mie îmi convine faptul că frati-miu îți dă târcoale ca un câine în călduri, iar tu mai ai puțin și sari pe el? (îmi strigă Luci)
   Țin privirea sus, niciodată nu îmi voi lăsa capul plecat. Am mândria mea. Îmi înghit lacrimile, nu le las să iasă. Respiră alert, respirația sa fierbinte îmi lovește fața. Până aici mi-a fost. Doar îl privesc. Nu am ce să mai spun. Îmi țin spatele drept, capul sus, maxilarul încleștat și pumnii strânși. Nu cedez.

     ***** Perpectiva lui Lucifer ****        
   Strig la ea ca un apucat. Știu ca nu ar trebui să îmi vărs gelozia pe ea, nici nu știu de ce sunt gelos. În fond, e cea mai bună prietenă a mea, nu? Și pe lângă asta, Belial e prima ei iubire, sau cel puțin așa cred.
   Nu pot să o privesc. La cum o cunosc, un cuvânt în plus ar face-o să fugă din nou printre muritori. Trebuie să îmi fac curaj. Trebuie să o privesc. O văd. Stă acolo. Spatele drept, privirea înainte, capul sus. E prea mândră pentru a lăsa capul plecat. Mă uimește. Arianne pe care o știam eu, ar fi plâns și ar fi fugit, însă ea... E mult mai matură. Fata inocentă pe care o știam eu, nu mai e... O durere plăcută îmi invadează sufletul când cuvintele ei mi se opresc ca niște săgeți în timpane.

   ***** Perspectiva lui Arianne *****

   Luci mă privește cu o mică urmă de regret în ochi. Gura mi-o ia înainte și cuvinte reci răsună furioase ca un ecou:
   - Nu înțeleg ce e cu tine Lucifer! Acum ești gelos, dar când țineam la tine mă ignorai! Parcă eram cei mai buni prieteni! Fără sentimente de genul, îți amintești? (îi strig lui Luci)
   Lacrimi amare șiroiesc pe obrajii mei. O palmă rece ia contact cu obrazul meu drept, făcându-mă să mă clatin. Lucifer a făcut-o, m-a lovit... Din nou... Părul îmi aterizează pe față în timp ce un icnet de durere îmi părăsește gâtul. Mă lipesc de peretele rece al camerei. Nu îmi mai simt partea dreaptă a feței. Un zgomot puternic ne face pe amândoi să tresărim. Ușa se trântește la perete, iar pe ea își face apariția dragul de Belial. Se năpustește lângă mine, acoperindu-mă cu aripile sale.
   - Două târfe! (strigă Lucifer râzând amar)
   - Arianne, mergi să te îmbraci. Întârziem. (îmi ordonă Belial)
  Îmi iau rochia de pe patul răvășit și merg să mă îmbrac. Îmbrac rochia neagră care îmi vine ca turnată. Îmi permit să mă opresc puțin  în fața oglinzii. Analizez urma lăsată de palma lui Lucifer pe fața mea. Țipete de furie îmi întrerup gândurile. Lucifer și Belial țipă unul la altul:
   - Rămâi cu Becca ta! (strigă Lucifer și aruncă ceva spre Belial)
   - Care e problema ta? Nu vezi cum te comporți cu ea? De ce o lovești? Trebuie să ne purtăm frumos cu ea dacă vrem să câștigăm Războiul cu Iahve. După aceea poți să o și omori. E mai puternică decât noi doi la un loc, gândește puțin! ( strigă Belial fără să își dea seama că îl pot auzi)
   - Nu înțelegi, nu? (spune Lucifer exasperat)
    - Nu, Lucifer, tu nu înțelegi! (spune Belial scos din minți)
    - Nu vreau să o folosesc! Crezi că ea nu știe că e regatul ei? Atât de proastă o crezi? Știe că tata i-a omorât mama ca să urce pe tron. Crezi că Baltazar nu i-a spus? (spune Lucifer enervat)
    - Îl omor pe Baltazar! (strigă Belial pur și simplu furios)
    - Nu îndrăzni! (răcnește Lucifer)
   - Idiotule! Ne-ai condamnat la moarte pe amândoi! (strigă Belial exasperat)
   - Nu, Belial, te-ai condamnat de unul singur. (spun zâmbind diabolic către Belial)
    Belial se năpustește asupra mea, însă fără rezultat. Sunt mult mai puternică și mai rapidă. Furia din ochii lui îmi e oarecum familiară. Am mai văzut privirea asta undeva... Nu... Nu are cum să fie el... Nu mi-ar face asta... Spre binele lui...
   Ies ca o furtună din cameră și mă îndrept spre camera lui Incubus, trântind ușile în urma mea. Biata creatură se ridică buimăcită în picioare, însă în fracțiune de secundă se trezește țintuită pe perete.
   - Belial te-a pus, nu?! (strig făcându-l pe Incubus să tresară)
   - Prințesă... (miorlăie Incubus)
   - Da sau nu?! (urlu din toți plămânii)
   - Da... (spune luând o gură mare de aer)
   
   Mă îndrept ca o furtună către Belial, lovindu-l cu toată puterea, proiectându-l în peretele din fața mea.
   - Ce dracu', femeie?! (strigă Belial buimăcit de lovitura mea)
   - Tu ai fost. (spun cat se poate de calmă)
    - Hă? (spune Belial arcuindu-și o sprânceană)
     - L-ai pus pe Incubus să abuzeze de mine în cel mai josnic mod. (mârâi către Belial)
   Mă uit la cei doi indivizi din camera mea: Lucifer și Belial. Se pare ca Luci e străin de întreaga situație, iar Belial e îngrozit. Hmm... Probleme în paradis?
   - Ce ai făcut? (spune Luci pe un ton grav, încercând să nu izbicnească)
    - M-am distrat. (spune Belial ridicând nepăsător din umeri)
    - Asa s-o distrezi pe ma-ta! (mormăi, făcându-l pe Luci sa zâmbească)