Lady S și bodyguardul [+18] (I)

Capitol 5

Nicholas

De vineri seara Sofia este un alt om. Este vizibil încordată și extrem de agitată. Ca și când urmează să dea un test important în prezența familiei ei. Pentru că știu că ăsta este motivul agitației și nu știu ce aș putea să fac să o ajut. Așa că azi m-am trezit mai devreme și am dat o fugă până la Starbacks să îi cumpăr cafeaua preferată, pentru că nu știu când o să o bea, dacă nu merge la birou. Știu că oricum nu o să se trezească prea devreme pentru că azi-noapte a stat și mai târziu decât de obicei. Am auzit-o plimbându-se pe uși chiar și pe la 3 dimineața.

Surpriza mea sper că este plăcută și când iese din dormitor îi întind cafeaua.

Pe de-o parte este un semn de pace. A fost o săptămână ciudată care a luat-o și mai razna după sărutul pe care l-am tratat cu indiferență. Dar doar de față cu ea, pentru că în sinea mea, tot corpul și fiecare neuron îl retrăiește cu aceeași intensitate ca atunci când i-am gustat buzele. Am visat la acel sărut constant, și treaz și în somn, dar nu pot să îi spun asta. Tac și mă abțin și îmi dovedesc mie însumi cât control pot să am în primul rând asupra mea. Trebuie să stau la distanță față de ea, dar din punct de vedere sexual și doar atât. În rest trebuie să o protejez până când familia regală decide că serviciile mele nu mai sunt necesare. Și atunci ea o să scape de mine, iar eu... o să continui probabil să o visez mult timp după aceea.

Dar acum trebuie să o mai relaxez măcar în ceea ce mă privește pe mine ca și gardă de corp. Așa că țin cafeaua întinsă, chiar dacă ea mă privește încruntată.

După câteva secunde în care probabil cântărește gestul meu, îmi ia cafeaua din mână.

- Mulțumesc, zice sec și trece pe lângă mine, îndreptându-se spre terasă.

- Cu plăcere.

- Oricum am treabă la birou, dar o să mergem mai târziu. Am o întâlnire la ora 1 cu unul dintre departamente.

Sâmbăta? Femeia asta nu are zile libere? Nu se relaxează? Nu are altă viață în afară de muncă?

O urmez pe terasă decis să vorbesc cu ea despre asta.

- Pot să iau loc? o întreb arătând spre celălalt scaun din fier forjat de la masă din același material la care s-a așezat.

Aprobă din cap și își reîntoarce capul spre soare și cu ochii închiși se lasă mângâiată de razele dimineții. Zâmbește. Dar e un zâmbet acompaniat de un oftat.

Cu toate astea nu pot să îmi iau ochii de la ea. Este atât de frumoasă, iar eu îmi doresc atât de tare să o sărut în clipa asta...

- Vrei să mă întrebi ceva? zice simplu, fără să își mute privirea spre mine.

- De ce crezi asta?

Da, vreau să te întreb, dar am uitat ce. Chipul tău mă face să mă gândesc la alte întrebări! Ce dracu' vroiam să o întreb de fapt?!

- Pentru că nu îți stă în caracter să te apropi de mine doar dacă ai un motiv. Așa că ori ai venit să îmi spui că ai prins azi-noapte un hoț în casă, ori vrei să mă întrebi ceva.

- De ce ești agitată?

- Sunt foarte calmă.

- Domnișoară Calabri, permite-mi să-ți spun că ești ca o bombă cu ceas de aseară, de când ți-ai amintit de întâlnirea de luni.

Zâmbetul îi dispare încet și întoarce privirea spre mine.

- Nu mi-am mai văzut mama de aproape un an. Sunt emoționată.