Dealing with the Parkers( Dating Mr.Parker #2)

Trei

        Ariana continuă să-și roadă unghiile, în timp ce se plimba pe holurile Academiei St.Laurent alături de profesorul Lawrence ce-i era pus pe post de ghid. Zborul de la JFK dură aproape 5 ore iar drumul de la aeroport până la academie mai dură încă o jumătate de oră. Era super obosită, abia aștepta să ajungă în camera ei și să doarmă. Momentan, nu se simțea foarte îngrijorată deoarece simțea că este doar o glumă a părinților ei și după două săptămâni aveau să o aducă acasă la New York. În clădirea imensă se auzea doar vocea profesorului care o ghida spre camera ei.  Era chiar în timpul cursurilor, deci coridoarele erau goale. Doar rar se mai găsea câte un elev care să traverseze spre o toaletă.

      Ea se află în aripa fetelor, în timp ce fratele ei fusese preluat de altcineva către aripa băieților. Tatăl lor își luase la revedere de la ei de la aeroport, nedorind să-i conducă până la Academie, în timp ce mama sa nici măcar nu a vrut să-i însoțească. Atât de supărată a fost. În principiu Academia St. Laurent arăta bine. Era proaspăt renovată, avea 3 corpuri combinate într-o clădire imensă, beneficia de cea mai bună tehnologie și avea luxul necesar unei școli din Nevada, în apropierea Vegas-ului. Cea mai proastă parte era că avea regulile foarte stricte. Dar în privința condițiilor nu se putea plânge. Profesorul îi arătă care era camera ei, apoi o deschise cu un card.

- Aici este, apoi îi înmână un card. Dacă dorești ceva sau ai nevoie de ceva, nu ezita să mă contactezi sau dacă nu vreun intendent.

Ariana încuviință printr-o înclinare a capului.

- Bagajele o să ți le aducă cineva. Fă-te comodă și bucură-te cât mai poți, de mâine o să începi cursurile.

- Nu urma să înceapă vacanța de primăvară? Mai sunt încă 2 weekenduri rămase.

- Ooo, ba da. Doar că aici la Academia St.Laurent sunt mai diferite vacanțele în timpul semestrelor. Se fac activități, excursii cu toți elevii pentru a-i face cât mai comunicativi și a-i pregăti pentru viitor.

- Am înțeles, exclamă Ariana deschizând gura larg într-un o.

- Deci cum ne-am înțeles, domnișoară Parker. Pentru cea mai mică problemă fie mă contactați pe mine, fie pe vreun intendent. Ședere plăcută, sper ca experiența la Academia St.Laurent să fie una peste așteptările dumneavoastră și să vă înțelegeți atât cu colegii cât și colegele de cameră!

Tuși sec.

- Nu stau singură?

- Bineînțeles că nu. Altfel cum v-ați mai dezvolta abilitățile sociale și de conviețuire cu alte persoane? spuse profesorul Lawrence ridicându-și mâinile în aer, schițând o grimasă extaziată.

- De parcă am fi animale, mormăi Ariana dându-și ochii peste cap.

- Poftim?

- Am zis că abia aștept! Mulțumesc mult, domnule Lawrence! spuse ea veselă.

  Acesta se înclină într-o parte făcându-i o reverență, apoi îi deschise ușa. Un val de miros a șosete împuțite îi învălui nările încă din momentul în care pătrunse în cameră. Camera era de mărime medie, nefiind nici prea spațioasă, dar nici asemenea unei cutii de chibrituri. Trei paturi erau puse pe un podium în centrul camerei unul după altul, iar într-un colț al camerei era poziționată o canapea și o bibliotecă mică. O masă rotundă era pusă într-un alt loc pe care erau așezate două laptopuri. Probabil al ei urma să fie așezat în dreptul celui de-al treilea scaun. Între cele trei paturi erau așezate trei noptiere.

    Deasupra unui pat erau puse mai multe polaroide, lângă noptiera de lângă erau o multitudine de cărți,  în dreptul unui altui pat era dezordine ceea ce denota că de-acolo venea mirosul erau puse mai multe obiecte vintage. Deasupra patului mai multe postere cu o trupă rock. Un casetofon vechi era pus pe pat și câteva cd-uri ce conțineau albumele unor trupe cunoscute lângă. Când domnul Lawrence o lăsă singură nu știu dacă să plângă sau să facă o criză istericală. Nu numai că mirosul îi dădea o senzație de leșin, dar cum avea să conviețuiască ea cu două fete care în mod sigur nu erau ca ea?