Dealing with the Parkers( Dating Mr.Parker #2)

Cinci

Ariana se trezi cu o nevoie urgentă de a merge la baie. Se dăduse ora stingerii la 22:30 fiind adusă în cameră direct de către un intendent, despărțindu-se de fetele pe care le cunoscuse fără a apuca să mai discute ceva. Încercase să se culce, dar pe la 23 fusese trezită de colega ei Violet care veni toată plânsă de la cabinetul medical, o informase ea la moment. Atunci încercă să se culce din nou dar nu mai reuși să adoarmă și bău aproximativ 2 litri și jumătate prin încercările ei, iar de aceea acum hoinărea holurile aripii feminine. Să nu mai pomenească că și colega ei de cameră Christina nu se afla în pat. Probabil stătea alături de Roy Locked, gândi ea, altfel nu-și putea închipui unde era aceasta.

Se sprijini de perete, ascunzându-se după un dulap de pe holuri când văzu o intendentă patrulând cu o lanternă. Nu trebuia să fie prinsă. Nu voia să ajungă în probleme din prima zi mai ales cu superiorii ei. Dacă aceștia-i informau pe părinții ei că are un comportament bun poate aceștia aveau să-i ia înapoi acasă. Ca și cu deținuții, cu cât se comportau mai bine cu atât primeau șansa de a părăsi mai repede închisoarea. Plus, preocuparea ei principala urma să fie cucerirea lui Roy Locked. Spera că și colega ei Christina să nu fie iubita lui, altfel ar fi murit de tristețe. Mai făcu câțiva pași tiptili, apoi când o lumină aproape îi pătrunse în ochi intră pe singura ușa care-i era la îndemână într-o cameră întunecată. Părea un fel de debara, mai multe lucruri aruncate fiind acolo.

Se rezemă de partea posterioară a ușii sperând ca lumina să nu pătrundă în interior și o voce feminină să o prindă. Își ținu respirația când văzu lanterna luminând ușor încăperea. Ușa se deschise mai tare, făcând-o să se lipească de ea apoi când licărul îi dezvălui întregul chip, își duse o mână la ochi. Ce o șocă cel mai tare fu că se auzi o voce binecunoscută masculină și care spera să o audă cât mai târziu posibil:

- Ariana? se auzi vocea fratelui său, spărgând liniștea din cameră.

- Mi-o bagi în ochi, tâmpitule! Stinge-o sau las-o mai jos! se răsti ea.

Arran îndreptă direcția lanternei spre podea, apoi închise ușa.

- Ce cauți aici? îl întrebă ea ușor buimacă.

- Ce cauți tu aici? veni răspunsul fratelui său.

- Eu am întrebat prima, deci tu primul.

- O caut pe Violet, o știi?

- Care Violet? Sper că nu colega mea de cameră!

- E brunetă, puțin hippie, mai mică de statură, e tunsă scurt.

- O, Doamne, Arran Chase Parker, speram că ai alte gusturi la fete fiindcă e cea mai nașpa din fetele cu care ai umblat.

Arran se strâmbă, încruntându-se. Ariana își duse mâinile în sân privindu-și fratele indignată. Prezența lui nu-i lipsise.

- O știi? o repezi el.

- Bineînțeles, doarme în cameră cu mine. E o psihopată! Îl scrută cu privirea din cap până-n picioare. Dar dacă stau să mă gândesc parcă vă potriviți!

- Wow, Ariana, cât de drăguță poți fi! Aceasta rânji. Acum spune-mi tu ce cauți aici?

- Am nevoie la toaletă, răspunse vag.

- Pentru?

Ariana își dădu ochii peste cap, din nou.

- Chiar trebuie să-ți răspund la asta? Nu e logic? Adică eu știu că sunt ca o zeiță și e greu să crezi că sunt și eu normală, dar am și eu nevoi primare ca toți oamenii!