Dealing with the Parkers( Dating Mr.Parker #2)

Șase

Când Arran primi prea mult doritul mesaj de la prietenul său că abia ajunsese nu-i veni a crede. Părăsi profesoara care tocmai îi dăduse prima sancțiune lui și lui Devlin, aceea de a asorta toate cărțile în ordine alfabetică, anuală și în funcție de gen. Nici nu-i mai veni să protesteze când auzi minunata veste, dădu bir cu fugiții lăsând-o numai pe figuranta aceea să bombăne singură. Prietenul lui stătea în mijlocul holului din apropierea intrării alături de Ariana care vorbea șoptit printre dinți. Putea să-și dea seama că acesteia îi crescuse tensiunea numai prin faptul că îi erau roșii obrajii. Cu Blake alături de el aceasta mai mult ca sigur avea să-și piardă mințile. Apăru prin spatele ei punându-i o mână după umeri, întrerupând discuția.

- Întrerup ceva? spuse el rânjind.

Chipul prietenului său se lumină, în timp ce pe al Arianei apăru dezgustul. Se retrase scârbită, scuturându-și umărul de parcă cine știe ce i-ar fi făcut.

- Minunat, miji ea privirea, ți-a venit iubita, Blake! Ai grijă, să știi că nu e prea fidelă!

- Pleacă, Ariana, îi spuse Arran schimonosindu-se.

Aceasta își roti ochii.

- Oricum am spus ce aveam de spus! Rataților!

Își întoarse corpul, rotindu-și șoldurile apoi merse spre cele trei fete pe care Arran nu le putea distinge, lăsând un aer de superioritate în urma ei. Reveni cu atenția îndreptată spre prietenul lui care părea ușor schimbat. Se tunsese, își schimbase ușor aspectul, dar lui i se părea mai trist. Nu voia să-și închipuie cum îl tratase tatăl lui după noaptea petrecută în arest. Probabil nici nu avea să afle având în vedere cât de introvertit era Blake. Era încăpățânat, nebun și închis în el. Foarte greu aflai ce gândește și ce sentimente are. Îi zâmbi, bătu mâna cu el apoi îl îmbrățișă.

- Blake, prietene, am crezut că nu ne vom mai vedea până se termină ratata asta de școală!

Acesta încuviință.

- Da, nici eu. Noroc că psiho de tată al meu a crezut că asta e o lecție. Bine, Chase i-a sugerat-o, dar cred că intenționat a făcut-o. Ca să ne aducă iar împreună.

Arran își arcui colțurile gurii. Tatăl lor mereu se gândea la ei. Întotdeauna, chiar dacă-i pedepsea, încerca să nu fie chiar atât de drastic sau să le fie lor bine. O singură dată nu făcuse asta, dar le făcuse toate poftele următoarele două luni. De atunci nu se mai întâmplase.

- Mda, tipic tatălui meu. Își pocni degetele. În fine, ce voia Ariana?

- Era foarte nervoasă că am venit și eu aici, începu să râdă, a spus că mi-a fost atât de dor de tine încât a trebuit să te urmez. După a mai comentat încă de câteva ori și apoi ai venit tu. Nu a fost ceva important.

Arran miji ochii.

- Te rog, spune-mi că i-ai spus ceva ce a enervat-o.

Blake avu un licăr de răutate în ochi.

- Nu aș fi făcut-o, dar a fost chiar nesimțită. Am vrut să o șicanez puțin.

- Ce i-ai spus?

- I-am spus că academia nu-i prea priește fiindcă aspectul ei deja începe să lase de dorit. Că până și Dory de la noi de la școală, i-ar da clasă acum.

- Ooo, asta m-a durut până și pe mine. Ce-a făcut?

- A luat foc, spuse Blake zâmbind.

Mai stătuseră puțin împreună, apoi Blake fu întâmpinat de profesorul Lawrence și condus către camera lui. Din păcate el și Arran nu stăteau în aceeași cameră, nici măcar la același etaj. Fiecare avea cameră într-o parte diferită a aripii băieților. Asta nu conta pentru ei, avea să se întâlnească oricum. Sperau să aibă același orar sau măcar câteva materii comune. Următoarele 3 zile trecuseră foarte repede. Și le petrecuse alături e Blake fără a mai avea vreun important contact cu sora lui sau cu Devlin. Violet nici măcar nu-l mai băga în seamă, îl ignora complet. De fiecare dată când îl vedea ba își întorcea privirea, ba parcă conținea săgeți de foc. Păcat, își spuse el în sinea lui, nu numai că era o partidă bună dar părea și o fată de gașcă. Dar uneori aparențele înșelau.