Constat ca mă iubești!

Capitolul 20

Michael :
–Gata? Te-ai linistit? Intreb eu si ea aproba tragandu-si nasul. —Ai distrus momentul. Ma plang si ea chicoteste.

–O sa ai parte de alte momente. Acum haide. Du-ma acasa. Rosteste rapid punandu-se pe picioarele ei.

—Taica-tu o sa ma omoare odata si odata. Tot timpul te aduc răvășită acasă. Spun eu.

Practic le dau naibii de dosare si il dau naibii de Seattle ridicandu-ma si strangand degetele Delilei in palma mea.

—Atunci nu mă du acasa.

Acea privire senzuala a revenit pe fata ei si sincer am inceput sa ma obisnuiesc. Nici nu stau sa ma gandesc, doar aprob lejer si ii deschid usa. Toata lumea ma priveste cu uimire si eu privesc doar indiferent,pe cand Delilah nervoasa. Nu sunt sigur de ce sau daca ma intereseaza macar motivul privirii ei.

—Și ce vrei sa facem la mine? Intreb cu o voce neutra pe la jumatatea drumului.

Delilah se uita la mine trasnita si da sa spuna ceva dar obrajii i se coloreaza. Oricat de mult as vrea sa fac dragoste cu ea, stiu ca se pripeste.

—Păi să...stii tu.

—Nu,nu stiu Delilah,nu sunt medium.

Scap un suras ragusit iar ea tuseste iritata mutandu-si privirea de pe mine. Ii pun mana pe genunchi iar ea se incordeaza. Deja-vu. Chicotesc in interiorul meu si opresc masina, ocolind-o si deschizand portiera din dreapta.

—Multumesc. Murmura ea si eu dau din cap. E rece dar nerabdatoare. Hm, destul de calculata pentru Delilah.

Inchid usa apartamentului cu cheia si o trag in bratele mele.

—Daca nu te simti pregatita, spune.mi acum. Spun eu si ea se inroseste lasandu-si capul pe pieptul meu. Se indoieste. O inteleg. Ii sarut fruntea si ii pun picioarele in jurul meu.

—Oh Michael. Incep sa ii sarut gatul cu patos si un zambet imi apare pe fata in urma gemetelor ei. Un gol imi apare in stomac si imi dau seama ca ceva nu e inregula. Nu simt ca  pot duce pana la capat desi poate ea vrea asta.

—Ești sigură? Intreb pentru a nu stiu cata oara inainte sa ii dau jos hainele. Ochii ei albastrii ma privesc timizi, corpul ei tremura sub privirea mea. -Hai sa lasam pe alta data. Murmur eu sarutandu-i umărul. E doar un copil de optișpe ani. Si mai este si virgina. O sa fac asta doar cand se simte pregatita.

—Imi pare rau. Vreau asta dar ceva...

O intrerup sarutand-o. Nu sunt vreun nimfoman. O respect si o inteleg pe Delilah. Nu vreau sa o pun intr-o situatie stanjenitoare pentru ea.

—Ma bucur ca mi-ai zis. Intelege Delilah ca nu e nici o graba, iar daca tu nu o sa fii pregatita, lucrurile nu o sa mearga bine. Ii spun eu. Fata ei este rosie. Semn ca este rusinata. Eu doar chicotesc cand ea isi ascunde fata in pieptul meu. —Hai sa te duc acasa si eu sa merg sa rezolv la firmă ce am de rezolvat.

—O sa te mai vad astazi?

—Nu stiu.

—Sa imi scrii.

Chicotesc din nou. Tonul pe care a spus-o e unul mai amenintator decat credeam.

—Intotdeuna.

Delilah :
Intru in casa in cea mai mare liniste si ma bucur cand nu imi vad nicaieri parintii. Daca m-ar vedea asa ciufulita si rosie la fata ar trage niste presupuneri gresite.

—Oh, mai dai si pe acasa scumpo?

Luke apare in pragul bucatariei, in intampinarea mea. Privirea lui critica ma face sa ma inverzesc de furie si sa pufai.

—Tu la varsta mea lipseai cu saptamnile de acasa. Doua zile nu e mare scofala.

Trec pe langa el, lasandu-l nemultumit datorita tonului cu care i-am vorbit. Adica sec si poate arogant. Dar stiu ca am dreptate.

—Nu te-ai saturat de baieti? Poate vrei sa iti faci o prietena. Spune el dandu-mi cacaoa de sus.

—Stiu ce incerci sa faci si nu o sa iti mearga. Sunt bine cu tine, Michael si prietenii tai. Pana la urma, care e problema ta? Sunt indragostita, tie iti place de Michael, pur si simplu nu inteleg. Ne-ati amenintat azi dimineata destul.

Ma revolt eu luand cana de cacaoă calda in mana si trecand din nou pe langa el, asezandu-ma pe canapea. Cu toate astea mi-am amintit de ce nu am primit telefoane de ingrijorare de la ai nostri, mai au de stat trei zile in luna lor de miere.

Si de asta in toata sufrageria sunt cutii de pizza, doze de bere, de suc si coji de seminte. Spui ca sunt patru porci nu barbati de afaceri.

—Ai dreptate. Doar ca nu sunt obisnuit. Nu vreau sa te raneasca neintentionat. Asa suntem noi barbatii. Fara sa vrem ranim anumite persoane...persoane pe care le iubim.

Luke ma imbratiseaza strans iar eu la randul meu fac la fel.

—Ce s-a intamplat? Intreb confuza si el ofteaza. Sigur s-a intamplat ceva.

—Îți povestesc altă dată. Pentru ca nu e povestea mea.

—Bine. Sa chemi o firma de curatenie. Casa asta trebuie curatata. Iar eu nu strang atata.

Beau si ultimul strop din bautura dulce si urc spre camera mea lasandu-l sa rada in spatele meu. Eu nu radeam. Mama si tata o sa ii omoare pe toti patru daca gasesc asa ceva cand vin acasa.

Ma dezbrac de cum intru in camera si ajung la baie doar in lenjerie intima. Deschid usa si aud doua tipete ce ma face sa fiu atenta la ce e in jurul meu.

Asta nu e baia mea.

Asta nu e camera mea.

Iar astia sunt Mike si Calum in aceeasi baie. Mike se spala pe dinti iar Calum era in spatele perdelei de la dus.

Tip speriata si imi acopar ochii intorcandu-ma cu spatele.

—Scuzeee , am fost neatenta.

Ei rad de-abinelea in spatele meu si eu ma impiedic de haine si de tot iesind val vartej. Vreau sa intru in camera mea dar ma izbesc de Jason care ma prinde ca sa nu aterizez pe podea.

—De ce umblii in lenjerie pe holuri? Apare de nicaieri si Luke cu o expresie nervoasa. Il imping pe Jason si intru in camera mea. De data asta, fiind chiar camera mea.