Instagram 《Zerrie》

🔥26🔥

Mi-am așezat mai bine haina pe mine si m-am îndreptat înspre ușa. 

Zayn trebuia să ajungă din clipă în clipă,  iar curiozitatea mă măcina încontinuu.

Oare are să îmi spună ceea ce sper eu? Are să îmi spună că mă iubeste si ca o sa fim ca acum doi ani? Că o să fim împreună și că totul o să fie frumos?  Că totul va fi bine și că el va fi întotdeauna acolo? 

Oare chiar va spune asta?  Sau totul este doar o dorință deșarte?

Nu stiu cum ar trebui să reacționez...  În corpul meu este o luptă între sentimentul de bucurie si cel de îngrijorare.

Poate că ar trebui să renunt la ideea că o să ne împăcăm.
Of...  La naiba..  Nici nu mai știu de ce îl aștept.  Ce rost mai are? 

Ușa se deschide imediat,  făcându-mă să tresar puțin.
Zayn își făcu apariția în sfârșit.

         - Esti gata? întreabă ațintindu-mă cu privirea.

          - Da... 

Acesta imi deschise ușa si ne-am îndreptat spre mașina sa, pe care a lăsat-o în fața casei mele. 

Mi-a deschis portiera și după a facut inconjurul mașinii până la locul său.

Mașina a pornit și am plecat din loc. 

          - Zayn...  Unde mergem?

          - Ai să vezi,  spuse strângând si mai mult volanul.
  
          - "Zayn...  Trebuie să vorbim.  Asta e-. " Și din nou gestul său enervant, ce-l face cu privirea, care are menirea de a exprima «Da,  gata,  am înțeles.  Acum
taci».

Mda... Apreciez exprimarea.  Încep să cred că în loc să fii artist,  te-ai descurca perfect printre surdo-muti.  Oh...  stai...  Am uitat că te-ai înțeles și cu Gigi.

Arunc deoparte gândul răutăcios și imi îndrept privirea spre geam.

Copaci...  Copaci...  O pancarda pe care scrie "Tocmai ati ieșit din oraș, drum bun. "...  Copaci....  Cop-
Stai puțin.  Noi am ieșit din oraș?

             - "De ce am ieșit din oraș?  Și nu...  N-am chef de privirea aia. " Ii spun privindu-l serioasă.

          - " Mergem să vorbim într-un loc mai liniștit.  Plus că am pregatit ceva. "

Bravo, Zayn.  Mergem in pădure.  Ce ai pregătit?  O întâlnire cu ursul?  Sau cu familia sa?

Am pufait și m-am lăsat mai mult pe spate, făcându-mă comodă pe scaun.

             - "Am ajuns.  "

Raspunsul său mă facu să îmi îndrept privirea înspre geam.  Peste tot copaci.  Eram într-o pădurice sau într-un crâng.

Am coborât din mașină și l-am urmat printe crengile dese.

Îl urmăm în tăcere prin desișurile păduricii.  Cu fiecare creangă ce trosnea, la contactul cu piciorul meu,  simțeam cum părul de pe mână se ridică puțin câte puțin.

Simțeam cum ne afundăm tot mai mult spre inima acestui loc.

Nici măcar nu stim cat de sigur este acest loc și afară se mai și întunecă.

La un moment dat ma lovesc de spatele lui Zayn și observ cum acesta zâmbește înspre mine, făcându-mi semn să înaintez. 

Am trecut ușor pe lângă el și am înaintat.  Instinctiv mi s-au dus la gura mâinile de uimire,  datorită decorului din fața mea.