ME and YOU

REBECCA

Încă o zi plină de studii...E bine măcar că ne-a dat drumul de la ultimele două ore, altfel creierul meu începea să ia foc precum mi-a luat calculatorul acum doi ani când l-am suprasolicitat. N-am eu norocul ăsta..
Ador toamna, e anotimpul meu preferat, culoarea verde a pădurilor și iarba de un verde crud îi trezesc o stare de angoasă. Starea de neliniște o răscolește atât de profund încât aruncă farmece grele asupra întregului cuprins înverzit. Înfrigurată după ultimele demersuri ale toamnei și lipsită de razele benefice ale soarelui, natura cedează. Cade umilă la picioarele toamnei, pregătită să-și accepte soarta ce i-o rezervă anotimpul ruginiu, frumos, parcă mă aflu într-o poveste, o poveste excepțională şi fantastică.

În drum spre casă trec pe lângă un grup de băieți îmbrăcați în geci de piele neargă, fumând şi ascultând muzică, tipic băieților rebeli, nu agreez astfel de persoane, dar cine sunt eu să judec ? Probabil au necazuri, tulburări psihice sau doar fac asta din plăcerea de a-i relaxa. Nu pot să înțeleg.

Unul dintre ei cu mine în bloc, îl cheamă Michael, e cel mai rebel din toată gaşca lui, nu-l suport, e prea plin de el şi totuşi arată destul de bine, acum înțeleg de ce toate cad la picioarele lui. În fine, deja delirez, sper ca nu cumva să mă observe.
Prea târziu totuşi...Se uitau la mine toți, inclusiv Michael.

- Bună Rebecca, cum o mai duci? zise Michael trăgând din țigară şi uitându-se la mine cu ochii întredeschişi.

- O duc foarte bine, n-ai tu stres.

- Diseară vrei să ieşi cu noi ?

- Nu mersi, am altceva mult mai important de făcut.

- Ce? Să înveți ca o tocilară, după la 20:00 să dormi.

- Da, fiindca mâine am ore şi trebuie să mă trezesc de dimineață.

- Treaba ta, dar atâta carte nu-ți face bine. Ai grijă la mașini.

- O să am, zic eu dezinteresată.

Hă, cică să ies cu ei. Lecția la biologie pare mai interesantă decât ieşirea lui. Plus că mama găteşte pui la cuptor, preferatul meu, de ce să pierd ore pe afară când pot sta să mânânc ca omul la masă, fară alcool şi miros de tutun.

***

Am ajuns acasă. La uşă mă aştepta pisica mea de culoare albă, cu ochişorii albaştrii şi cu codița stufoasă. Dacă stau şi mă gândesc, până şi pisica mea e mai sexy decât Michael.

Că tot a venit vorba de Michael, văd că urcă scările, nu pot să nu remarc zâmbetul lui strălucitor şi ochii lui mari de culoare căprui.
Acesta se opreşte lângă mine şi începe să se joace cu pisica mea, ceea ce nu mi se pare normal fiindcă de când am pisica, niciodată nu s-a jucat cu ea, mai mult o lovea. E ceva putred la mijloc.

- Frumoasă pisică, e a ta? întreabă el.

- Da, o am de ceva timp şi sunt sigură că ştiai asta.

- Îmi cer scuze pentru rănile pe care le are, nu am ştiut că este pisica ta.

- E ok, nu-ți face griji.

- Poate te răzgândeşti şi ieşi cu noi, o să vină şi Isaac, zice el zugrăvindu-şi un zâmbet pe față.

- Vedem, nu promit nimic, zic eu luându-mi pisica în brațe.