Povestea Celor 3 Prietene

CAPITOLUL III (NOI VEȘTI)

Era joi, 29 septembrie.
Era o zi care începuse destul de bine.

Trecuse deja patru ore și o mai aveam pe ultima, adică sportul. M-am dus să mă schimb în echipament de sport, la baie împreună cu Reina și Claudia.
După ce ne-am schimbat am mers în clasă să ne lăsăm pungile cu haine și am mers împreună la sala de sport. Mai erau 10 minute până începea ora.
În timpul ăsta mă gândeam la Lucas. Reina părea cam ciudată în legătură cu sentimentele față de el. Și nu părea nici ea convinsă că nu-l plăcea. Oricum din prima zi de școală de când am întrebat-o dacă-l mai place și mi-a zis că "I-a trecut" nu am crezut-o. Și oricum în ăstea două saptămâni și 3 zile care au trecut am mai observat unele chestii, în special cum se uită la el când trece pe lângă ea. Am să încerc să o întreb din nou, și acum am să aflu adevărul.

Începuse ora. Toți eram în rând, de la cel mai înalt la cel mai scund. Reina era în fața mea, iar Claudia în fața Reinei, dar nu am înțeles de ce, deoarece Reina e mai înaltă decât Claudia.
În fine, am început alergarea ușoară, iar apoi exercițiile de încălzire. După asta, ne-am împărțit în două grupe, fete și băieți, fetele jucau hamball înăuntru, iar băieții fotball afară pe teren.

Începuse jocul. Eu eram cu alte colege în echipa, iar Reina și Claudia era în aceeași echipă, deci asta înseamnă doar un singur lucru... RĂZBOI! =))
Când am auzit fluierul, am început să jucăm. Eu eram pe Reina, fiindcă eram pe aceași poziție, iar pe Claudia era Monica. Am încercat să îi iau mingea Reinei de vreo câteva ori, dar n-am reușit. La un moment dat, o membră a celeilalte echipe, îi aruncă mingea Reinei, atunci era șansa mea să o iau. Eram mai aproape de minge așa că am luat-o. Reina încercase să mă prindă, dar nu reușise, iar eu aruc mingea altei coechipiere, și continuă jocul. La un moment dat, știu că Monica îi dăduse un cot în cap Claudiei (Din greșeală), dar a fost amuzant. *îmi pare rău Claudița*

După încă 10 minute de hamball am luat o pauză, cel puțin eu, Claudia și Reina. Iar eu mă pun lângă Reina, încercând să o întreb în legătură cu Lucas. Mă așez lângă ea, și încerc să găsesc momentul potrivit, să se mai liniștească și să măi liniștesc și eu... (Nu știu unde era Claudia, nu o mai văzusem de când se așezase pe bancă, probabil plecase la baie.)
Oricum era mai bine, deoarece nu voiam să știe ceea ce voiam să o întreb eu pe Reina.
Am văzut că Reina se mai liniștise, așa că am întrebat-o:
- Îți mai place de Lucas, spune-mi adevărul, pentru ca mi-am dat seama că m-ai mințit în prima zi de școală când te-am întrebat. Așa că răspunde-mi, te rog. Doar vreau să știu adevărul.
REINA rămase tăcută timp de 2 minute. Dar dintr-o dată îmi raspunse:
- Da, îmi mai place de el, dar te rog să rămână între noi, spuse ea.
- Promit că nu am să îi spun nimănui, îi răspund eu.
Mă simțeam bine că în sfârsit mi-a spus adevărul. Și îmi plăcea ideea că îi place de un băiat, mai ales că Lucas nu era deloc urât, era doar prost. Adică doar se credea deștept. =)))
Trecuse și oră de sport. Și urma o nouă zi. Noroc că nu aveam mate vineri.

Era vineri. În sfârșit o zi fără mate (apropo dacă nu ați observat nu sunt mare fan mate =))) ), intrasem în clasă. Claudia tot pe telefon stătea și o aștepta pe colega sa. Reina, că de obicei nu venise. I-am dat "Neața" Claudiei și M-am dus în bancă mea. Mă gândeam la ce se întâmplase ieri. Cum că Reina încă îl mai plăcea pe Lucas. Era de înțeles, era chiar drăguț, doar era cu ochii albaștri și părul blond, dar pe de altă parte se credeam prea mare, ceea ce nu era. Oricum se vedea că i-a mai trecut de el, dar nu toatal. Adică mă bucuram ca nu mai era obsedată. Era doar o persoană care îi plăcea de o persoană, un lucru normal.

Era fără opt minute, și Reina intrase în clasă. Îi dau "bună dimineta", iar ea îmi răspunse la fel, iar în timpul ăsta venise și Claudia. Toate 3 stăteam în picioare lângă bancă Reinei, de parcă așteptam ceva. Reina era foarte fericită, dar nu știam de ce. Iar atunci Reina ne spuse entuziasmată:
- Am aflat o trupă de k-pop, BTS.
Noi așteptam ceva într-adevar uimitoar, iar ea ne spuse asta. Ce plictiseală.
- Și tu, spuse Claudia?
- Dar ce are, întrebă Reina? Dacă ați știi cât de perfecți sunt. Oh... hai să vă arăt o poză.
Îi smulge telefonul Claudiei din mână și caută pe internet o poză cu BTS.
- Uitații! Nu-s minunați?, spune Reina cu atâta entuziasm.
- Daaaa, spun eu. Zici că-s niște cartofi finisați, deoarece au fața fără nicio imperfecțiunea, în rest sunt groaznici, mai ales părul, ce-i cu freza asta de mucegai, 3 fire, unul într-o parte, unul într-o parte, iar unul în sus.
Reina se întristare.
- Hei, nu tre' să fii așa dură, spuse Claudia.
- Pfff...de parcă ție îți place de ei, rostesc eu fără niciun interes.
- Nu îmi place de ei, dar nu vreau să fiu dură. Fiecare este diferit. Nu o judeca, spuse Claudia apărând-o pe Reina.
- Ok, îmi pare rău, spun eu.
- Nu e nimic, spuse Reina. E normal să nu avem aceleași gusturi.
Iar după un minut începe:
- Dar să știți că sunt așa perfecți, uită-te puțin, vezi vreo imperfecțiunea, dar să vezi cum cântă, ah... mi-au frânt inima. Și vreau să îi învăț de acum, ieri am aflat trupa și vreau să le rețin la toți numele. A... Și sunt 7 membri. Nu-s mulți. Sunt din Coreea de Sud. Și au o limbă așa interesantă. Cred că am să încerc să o învăț. Daaaaa.

Era așa fericită. Mă bucuram pt ea, dar nu înțelegeam ce vede la acei tipi cu față finisată.

Sper că va plăcut. Și așteptați următorul capitol care vă va aduce mai multe surprize. =)
" Și dacă sunteți drăguți și va plăcut apăsați pe steluță." ♥️🎈