Povestea Celor 3 Prietene

CAPITOLUL VIII (SFÂRȘITUL)

Din perspectiva povestitoarei (Iulia)
Timpul a trecut, iar noi ne-am făcut din ce în ce mai frumoși și poate și mai maturi. Eu, Claudia și Reina împlinisem deja 15 ani, având în vedere că suntem în luna mai. Mai e așa puțin până la examen, numai la asta îmi stă capul. Dacă nu mă voi descurca? Sigur nu mă voi descurca... adică sunt praf. =))
Oricum în același timp se apropia și banchetul. Acea seară în care ar trebui să petrecem și să râdem pentru ultima oră ca colegi și ca clasă a VIII-a. Să ne simțim minunat.
Cât despre viitor. Aflasem că Reina va pleca din oraș și se va muta cu părinții la Sibiu, pentru o școală mai bună, iar Claudia dădea la alt profil față de mine. Sunt tristă că nu voi mai fi cu ele. Ele mă făceau să râd când eram tristă, cel puțin Reina când îți trăgea o palmă îți sărea tristețea. Sau Claudia când începea să vorbească cu tine nu se mai oprea până nu te scotea din starea posomorâtă în care te aflai. În calitate de prientenă sunt fosrte norocoasă să le am. Mă susțin mereu. Mai puțin când Reina nu mă susține. =)))) Glumesc.
Oricum eu acum sunt la ora de română și nu știu ce bolborosește doamna de genul epic că mă plictisesc așa rău. Văd că și Claudia e plictisită, iar Reina... că deobicei e atentă. Oh...
- Iulia!
Ce? Cine mi-a stricat numele. Eh... e în capul meu. O ba nu e. Doamna de română stă în față mea și nu știu ce zice de niște caracteristici a fabulei. Femeia asta trece de la genul epic la fabulă cât ai clipi.
- Ămm... aparține genului epic, spun destul de stânjenită.
- Da. Altceva? REINA.
- Figura de stil folosită de obicei este personificarea.
- Da. Foarte bine Reina.
Oh... doamne ce bine că am scăpat. Mersi Reina!
Mă întorc la banca sa, și îi zâmbesc când deodată ea îmi arată pumnul. Oh... vai fata asta e cam violentă. Probabil îmi arată ea în pauză.
Că veni vorba de pauză, se sunase. Yeiii...
Mă întorc la banca Reinei și o întreb:
- Ce a fost cu semnul ăla?
- Păi... următoarea dată când nu ești atentă nu te voi mai salva și după oră îți voi trage și una.
Văleu...... fată rea.
- Bine șefa, spun zâmbinudu-i.
Iar ea face semnul de "sunt cu ochii pe tine".

DUPĂ 2 SĂPTĂMÂNI.
Timpul trece repede și nici nu vă dați seama câtă presiune se pune pe noi. Toată lumea e așa agitată. Oh... fetele discută mereu despre cum o să fie, dacă nu vor intra unde își doresc. Încerc să mă liniștesc... dar nu pot. Eram în pauză și fetele tot vorbeau despre subiectul EXAMEN.
Mă întorc la ele nervoasă și țip spunându-le să tacă odată. Dintr-o dată Reina făcuse fața aia de "Ce are proastă asta?", Claudia avea fața de "De ce ne-ai întrerupt?", iar Monica avea față de "Tu nu vezi că discutăm ceva important?". Îmi venea să le trec câte o palmă la fiecare, dar sentimentele nu mă lăsau. Oricum... m-am întors la banca mea și totodată intrase și profesorul de chimie. Și... nu mai durase mult și terminasem îți orele.
- Yes, în sfârșit SUNT LIBERĂ!

ZIUA URMĂTOARE
Avusem ora de dirigeniție și aflasem că avem banchetul pe 8 iunie, iar noi dădeam examenul pe 11. ÎN CE LUME TRĂIM! VĂLEU... MĂ DAU CU CAPU' DE PEREȚI. Toată lumea zicea că e prea rău pus banchetul. Adică peste 3 zile aveam examen.
Lasă că văd eu cum fac.

E 10 iunie. Mâine am examen. Am repetat tot. Am încercat să trec prin fiecare noțiune. Sper să iasă bine. Parcă vezi că iau 1.50 la amândouă.
Cel puțin mâine am la română. Dar la mate am pe 13. VĂLEU... ZI GHINIONISTĂ! IAU SIGUR 1.5.

E 14 iunie. Am dat ambele examene. Nu mă mai tem așa tare. Bine puțin. Sper să iau o notă bună. Altfel, tăticu o să mă strângă de gât, iar mămica mă va alerga cu fierul de călcat încins.

Bun. E 25 iunie. Am aflat rezultatele. Sunt bune. Sunt dezamăgită de mine, dar asta e. Nu pot da timpul înapoi. Nu mă voi plâge. În viață tre' să te mulțumești cu ce ai.
Am vorbit cu fetele și ne vom întâlni în oraș mâine pentru a ne lua rămas bun. Cel puțin pe Reina nu cred o pot vedea prea curând, dar pe Claudia da. Ne mai întâlnim noi.

E 26 iunie. Tocmai ce am venit de la întâlnirea cu fetele. A fost bine, cred. Dar îmi va fi tare dor de amândouă. Mă bucur că au intrat unde au vrut.

CAM ATÂT. SPER CĂ VA PLĂCUT ȘI VREAU SĂ VĂ ANUNȚ CĂ O SĂ MAI FIE DOAR 2 CAPITOLE DESTUL DE EMOȚIONANTE, SPER.
ȘTIU, CARTEA E DESTUL DE SCURTĂ, DAR SPER CA VA PLĂCUT MULT! VĂ PUP! 💙