Dolly*pauza*

Cap 6.Intoarcere

Sam nu mai daduse pe acasa ori pe la munca de doua luni.Nimeni nu stia nimic de el, nici Ami, nici Sylvester care incepea sa devina un client fidel al cafenelei.Expozitia lui Dolly fusese un adevarat succes si a devenit intr-un timp foarte scurt foarte celebra in marele oras.Cu banii de la cursuri si pe tabloruile vandute acumulase o mica avere ce ii permitea sa duca o viata mai luxoasa, sa se lase de slujba de la cafenea.Dar ii era imposibil caci toti prietenii ei erau acolo.Pana si Melisa si Sylvester devenisera apropiati de fata fara a mai vrea sa scoata vreun profit de pe urma sa.

O telegrama insa ii schimba toata viata.Era de la Peter spunandu-i ca bunica lor au murit pe 12 decembrie, chiar cu o saptamana inainte de a primi ea scrisoarea.Atunci era la masa cu Ami care savura o tarta cu crema, cu Daniel care servea o cafea ca si Dolly si Slyvester care o tinea in brate pe Melisa fumand impreuna.

Fata ramase o clipa cu ochii in scrisoare si fara sa isi dea seama cate o lacrima ii scapa din ochi.

-Hey, copilo, esti bine? comenteaza Melisa fara a baga insa de seama ca parea flegmatica.

-Umm...dap, isi revine ea brusc inchizand toata durerea in sine.

-S-a intamplat ceva? comenteaza si Ami.

-Nu, nu.Ami...nu cred ca pot sa va onorez invitatia de a petrece craciunul impreuna.

Brusc se lasa liniste.Toti ochii erau pe ea care baga repede telegrama in buzunar.

-Fara Sam...nu va fi la fel.Plus ca as vrea sa imi vizitez parintii.

Clopotelul de la intrare suna si pe usa aparu un chip cunoscut.Intra un barbat inalt de aproape doi metrii, solid, cu parul negru si o privire rece.Era imbracat intr-un palton negru pe care si-l dadu jos i ramase intr-o camasa alba.Toti ramasesera surprinsi sa il vada, mai putin Sylvester si Melisa care afisau un zambet malitios de satisfactie.Se vedea obosit ca dupa o calatorie lunga.Doar Dolly se ridica de pe scaun socata dar si fericita spunand cu un glas stins:

-Sam...

Cand o vazu zambetul cald ii revni pe chip si o lua strans in brate.O purta pe brate ca pe o mireasa pana la masa prietenilor care il asteptau cuprinsi de o euforie generala la intoarcerea sa.O asezase pe Dolly pe genunchii lui si se uita la Sylvester oarecum nevos zicandu-i printre dinti:

-Multumit?

-Foarte.

Cu o zi inainte de craciun a convenit cu Sam sa mearga in vizita la parintii ei caci o sunase mama sa, sa o invite la ei.Sam isi luase o alta masina de teren, neagra, cu geamuri fumurii.Daduse zapada doar putin si nu parea sa mai ninga curand.

Cartierul ii parea schimbat, luminos si casa lor mai mare.Cu banii de pe tablourile ei au construit un etaj.Ii era oarecum rusine sa se intoarca acasa gandindu-se cum era cu cateva luni in urma cand a plecat si stia parerea lui Sam despre familia sa pe care o ura sincer si nu-i facea placere sa o intalneasca. A inspirat adanc inainte sa deschida usa. Sam a aprins o tigara enervat de situatia apasatoare. Casa era plina de luminite si parintii cat si fratii ii erau la masa, asteprandu-i. Sam isi amintise imediat de cei doi frati care amutira la vederea celui ce aproape ii ucisese.

-Oh, Dolly draga, nu stiam daca mai vii. Vad ca ai adus si un prieten...constata cu jumatate de gura mama sa.

-Speram sa nu deranjam. Nu vom sta mult oricum. Avem si alte invitatii se onorat, ii taie Sam orice elan.

-Sigur ca aveti.Dar va rog, luati un loc pana atunci...

Atmosfera era deja tensionata si nu prevestea nimic bun... Mai ales atunci cand pe usa au intrat doua persinaje cu totul neavenite.