27.

2.1K 204 5
                                    


         Am tras aer în piept, înainte sa intru în clasa prietenului meu. Adică, a iubitului meu. Am dat sa intru, ciocnindu-ma de Ross, care voia sa iasă.

       — Hei, spune. Chiar veneam sa te caut.

        — Da, și eu, mărturisesc. Trebuie sa vorbim.

        — Da! Adică...asa-i, chiar trebuie.

        — Întâlnirea a fost ciudata, zic.

      — Chiar a fost.

       — Da, adică..."ce uniforma ciudata are chelnerul"? spun razand amintindu-mi despre subiectele abordate.

       — Da, mă aproba și el razand. Nici o uniforma nu e așa ciudata.

        — Ideea e, continui, ca...poate...nu suntem pregătiți sa fim...împreună.

       — Probabil ca nu...

       — Și...ca nimic sa nu ne afecteze relația de prietenie, poate...ar trebui...sa nu fim...împreună, spun, parcă ranindu-ma singura.

       — Da, așa es...stai...cum? Nu! Ă...Anais, chiar te...

      — Știu, mă placi, și eu te plac, dar...gândește-te ce s-ar întâmpla dacă ne-am despărți...

        — Tocmai te-ai despărțit de mine.

      — Nu, spun oftând. Nu am apucat sa avem o relație...in sensul întreg al cuvântului. Poate ar trebui sa ne oprim, pana nu o dam în bara...mai rău decât sâmbătă.

         — Cred ca ai dreptate...

        Am rămas câteva clipe privindu-ne, apoi am hotărât oficial sa rămânem doar prieteni. Am zâmbit trista, apoi l-am luat în brațe pe Ross. Și da, ca de obicei, îmbrățișarea noastră a durat mult mai mult decât ar fi trebuit.

        

Seven's Heaven Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum