35.

2.1K 180 8
                                    


         Lucrurile revenisera la normal. Cel puțin, pentru mine. Nici eu și nici Ross nu aveam un alt partener, dar nici noi doi nu formam un cuplu. Am observat ca asta e ipostaza în care suntem cei mai fericiți și ne simțim cel mai bine unul cu altul. Dacă suntem împreună, totul devine ciudat, iar dacă unul dintre noi, și aici mă refer la Ross, are pe altcineva, lucrurile devin iar ciudate.

          Mi-am așezat fularul în jurul gatului, vazandu-mi prietenul după ce am părăsit liceul ca mă aștepta afară, înghețat. Am alergat repede către el, gândindu-ma cât timp a stat acolo înghețat.

        — Urăsc când unul din noi scapa cu o ora mai devreme decât celălalt, îmi mărturisește.

        — Nu trebuia sa mă mai aștepți, l-am anunțat când am văzut ce fraier e.

       — Dar am vrut.

        Ne-am uitat unul la altul câteva secunde, apoi ne-am continuat drumul, aruncandu-ne câteva priviri subtile din când în când. Cel puțin eu, fiindcă ale lui Ross nu erau așa subtile.

         — Deci, începe la un moment dat, schimbând subiectul. Ești obligata sa vii la petrecerea de Crăciun de la liceu.

         — De cine sunt obligata? întreb râzând.

         — De mine.

        — Și dacă refuz?

         Ross sta câteva momente fără sa spună nimic, apoi se apleacă, prefăcându-se ca i s-a dezlegat șiretul.

       — O sa pățești asta...

      Va urma...

Seven's Heaven Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum