Mesaje de la un criminal.

"-Melody este bine."

-Collin, lasă-mă!Mă sperii...

Îi dădu drumu.Se uita în ochii ei.Era speriată.O aşeză în braţele lui şi îi mângâie chipul.

-Ce anume te sperie?Cel care te-a iubit şi a rămas în permanenţă lângă tine?Cel pentru care ai plâns?Cel pe care nu-l poţi uita?

Îl privi şi într-un final îi spuse:

-Mă sperie monstrul care a apărut în viaţa mea când nu eram pregătită.Cel care mi-a omorât adevăratul logodnic.Cel care m-a transformat din fata cu mulţi prieteni în necunoscuta care stă mereu în spate.Cel care are coarne şi aripi negre.

-Îl iubeai pe Martin?

-Da!

-El şi-ar fi sacrificat viaţa ca tu să poţi vedea din nou?

-Collin!Tu nu ai avut niciodată o viaţă.Tu vei exista mereu.Eşti un monstru...

-Melody, ascultă-mă.Recunosc că înainte am fost un criminal însetat de sânge şi fără inimă, până când te-am întâlnit.M-am schimbat!

-Nu înţelegi.Oamenii nu se schimbă, doar monştrii o fac.Şi ţin să-ţi spun că a fi om nu  înseamnă doar să fii dependent de lucrurile pământeşti, înseamnă să iubeşti, să suferi, să regreţi, să îţi doreşti!Asta e diferenţa dintre noi doi.

-Eu am plecat, tu m-ai căutat.

-Am crezut că sunt pe urma unui înger, dar tu ai fost întodeauna un demon.

Collin dispăru.Fata îşi strânse genunchii la piept.Acum simţea ură, dorinţă, tristeţe şi durere.În faţa ei apăru o lumină albă.

-Ridică-te!

Involuntar urmă ordinul.

-Copilă, ai suferit mult.Vin-o la noi!Vin-o!Vin-o acasă!

Sunetul ce se propaga o făcu pe Melody să se gândească.

-Nu am ce căuta printre îngeri, atâta timp cât iubesc un demon, zise zâmbind.

Brusc, lumina dispăru.

Ea îşi privea trupul.

Elena stătea pe holurile spitalului ţipând şi plângând.Se prăbuşi jos.

-Melody este bine.