-Melody, îmi pare rău.

1.3K 112 5
                                    

-Observ că îmi ştie numele.Deci i-ai povestit despre mine, continuă Elena.Eşti cea mai bună prietenă pe care o puteam avea!

Melody îi zâmbeşte.Încerca cu greu să desluşească ceva din petele de culoare înceţoşate.

-Elena, eu mă duc sus.

-Te conduc.

-Nu e nevoie.

Îşi luă bastonul alb şi începu să-l mute din loc în loc, ghidându-se după el.Cu toate că nu mai o vizitase pe Elena de un an, casa ei îi rămase întipărită în minte.

-Mel...Îţi e somn?Am putea să ne uită...-şi brusc îşi aduse aminte de motivul pentru care o găzduia pe Melody- Am putea să mâncăm ceva.

-Nu îmi e foame, Elena.

-Ah, ok.

Înaintă, dar se opri fără să-şi întoarcă capul.

-Elena?

-Da?

-Mulţumesc.

-Oricând.

Ajunse în noua ei cameră fără a întâlni obstacole în cale.Închise uşa şi lăsa bastonul lângă aceasta.Dădu de un corp masiv în timp ce-şi plimba mâinile prin aer.Făcu un pas în spate.

-Dă-mi voie să te ajut.

Recunoscu vocea.Aparţinea bărbatului de la spital, aparţinea lui Collin.Nu scoase un sunet.Îşi aşeză mâinile pe pieptul lui şi se lăsă condusă până la pat.

-Collin, pe unde ai intrat?

Bărbatul chicoti scurt.

-Eram prin trecere şi am văzut fereastra deschisă.

O îmbrăţisă pe fata al cărui corp era plăpând şi rece.Stăteau acum întinşi în pat.Mâinile ei catifelate se regâseau într-ale lui.Ochii lui negri priveau în gol în timp ce ochii ei morţi stăteau închişi.

-Melody, îmi pare rău.

Tresări când îşi auzi numele.Se ridică în şezut.Îşi întredeschise buzele pentru a şopti ceva, însă altă pereche de buze se năpustriră asupra ei.

-Nu e vina ta...spuse, dezlegând sărutul.

-Nu-mi lua apărarea, te rog.Culcă-te.Am să te mai vizitez.

Se întoarse pe partea opusă a patului.Nu i-a răspuns.A aşteptat să audă zgomotul unei sărituri ca să dea frâu liber lacrimilor.

"Două lacrimi se preling,

                     Şi aleargă-n jos în grabă,

                                        Sărutându-se se-ating,

                                                           Transformându-se într-o boabă."

-Cred că aş mai putea rămâne câteva minute.

Îngheţă la auzul glasului masculin.

Mesaje de la un criminal.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum