„ Tot ce imi aduc aminte era faptul ca, dupa ce scapasem de moarte ca prin urechile acului, am plecat spre Londra... In masina, Niall imi asezase capul pe umarul lui, ca sa pot dormi... Si s-a intamplat, pentru ca atunci m-a luat somnul... In rest? Nimic. La un moment dat, eram constienta de faptul masina se orpise. Am auzit portiera deschizandu-se si cineva care ma ridica si ma lua in brate. Atat, in rest nimic...”
M-am trezit tarziu. Si cand zic tarziu, ma refer la ora 2 dupa amiaza... Sau cel putin asta imi arata ceasul de pe noptiera. Nu mai dormisem atat de mult niciodata. Draperiile de la ferestre erau trase, astfel ca nu puteam vedea lumina de afara. Doar o lampa dintr-un colt indepartat era aprinsa... Si nici macar cu ajutorul ei nu vedeam cine stie ce. M-am uitat in dreapta mea, si am vazut o lampa mai mare. Am aprins-o. Camera era imensa,era una vintage, veche, dar frumoasa... In fata patului era un fotoliu alb mare. Peretii erau kaki si draperiile erau maro... Totul era numai in nuante de maro inchis si deschis... M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre cea mai apropiata usa. Am deschis-o doar ca sa dau intr-o baie. Cum ma asteptam, nu era o baie prea mica. Erau numai lucruri albe si negre, din marmura. Am inchis usa si am revenit in camera... La un moment dat, a intrat o, cred eu ca era, menajera. A aprins lumina si s-a uitat lung la mine.
- Domnisoara Sasha ? Ma intreba ea.
- Ali, doar Ali, i-am zis. Eu sunt.
- Domnul Horan mi-a zis sa va duc la Domnia sa in birou dupa ce va treziti... Mi-a mai zis si ca trebuie sa veniti cu mine si sa va imbracati in haine mai... Comfortabile... Mi-a explicat ea toata povestea.
- Stai putin... Aaa... Nu stiam cum o cheama, cum puteam sa ii zic...?
- Poti sa imi spui Denise.
- Okay... Deci Denise, cum adica mai comfortabile? Si, de ce vrea sa ma vada? E cumva ceva de rau?
- Nu-mi sta in putere sa va explic situatia, domnisoara Sasha, zise ea, eu nu trebuie decat sa respect cererile dumnealui. Acum, daca nu va suparati, ar trebui sa veniti dupa mine.
Am tacut... Ce era sa fac? Am urmat-o. Credeam ca in momentul in care voi iesi din camera mea, voi intra intr-un hol, dar din pacate am intrat in alta camera. Era mare, chiar mai mare decat a mea. Peretii erau negri si la fel si mobila. Numai asternuturile patului erau albastre.
- Aceasta este camera Domniei sale. Imi zise ea... Apoi a deschis o alta usa, si a aprins lumina, cand am intrat, m-am mirat... Un sifonier acoperea atat peretele din fata mea cat si pe cel din spatele meu. Sifonierul din fata era negru, iar cel din spate era alb... Partea ta de sifonier este cea alba, iti poti alege ce haine vrei. Imi zise ea.
- Dar... Nu stiu ce sa aleg. Ma poti ajuta? Am rugat-o pe Denise.
- Okay, este prima data cand il vezi pe domnul Horan... Dupa o zi intreaga numai de somn... Ar trebui, din punctul meu de vedere, sa te imbraci in asta, zise in timp ce scoase o rochie albastra pana la genunchi. Era o rochie simpla, fara bretelute, dar frumoasa.
- Pfff, m-ai nimerit cu rochiile, i-am zis eu in gluma. Nu pot purta blugi?
- Daca vrei sa nu te ai cu domnul Horan la cutite, as merge pe rochie... Acum la rochia asta merg niste pantofi cu toc negri...
- Aaa... Fara balerini? Am zis aproape plangand. Nu pot merge pe pantofi cu toc. Am zis eu repede.
- Bine! Zise ea oftand, merg niste balerini negri. A deschis inca o usa si a scos o pereche de balerini. Dupa cum ai observat, partea alba a sifonierului este a ta. Cea neagra a domnului Horan. Acum schimba-te. Eu te voi astepta afara.
