//threesome

//aera

în mai puțin de 20 de minute ajungem la apartamentul lui jin. acesta parchează și ne dăm jos. el mă conduce spre ușă iar eu îl urmez.

uitându-mă în jur observ că împrejurimile s-au schimbat. străzile încărcate și aglomerate au devenit străzi curate și mai puțin populate. clădirile banale au fost înlocuite de blocuri și complexe luxoase.

imediat ce intrăm pe ușa complexului scap un mic 'wow' și observ o ușă deschisă cu geamuri de sticlă ce duce către o piscină interioară uriașă. acolo văd un cuplu stând pe marginea piscinei. cei doi par a fi foarte bogați.

"mergem?" întreabă jin apucându-mă de umăr. nici nu realizasem că m-am oprit. "sigur." spun eu jenată și îl urmez din nou.

urcăm într-un lift destul de mare iar el apasă pe butonul ce arată numărul '7'. în câteva secunde ajungem la etajul dorit și ne oprim în fața unei uși albe pe care scrie '69'.

'ironic' spun eu în mintea mea și încep să chicotesc în timp ce jin descuie ușa. el se uită puțin nedumerit la mine apoi la ușă.

"ah..." spune el râzând și acoperind numărul ușii cu palma. "e doar un număr." continuă și se abține din râs apoi deschide ușa făcându-mi loc să intru.

eu înaintez câțiva pași înăuntru și admir o sufragerie spațioasă, unde își au locul o plasmă mare și o canapea albă din piele.

"jimin, hoseok! sunt acasă." strigă el și își scoate încălțămintea, eu făcând la fel. "ia un loc, mă duc să îi aduc pe ceilalți." zâmbește el iar eu mă așez pe canapea așteptând.

după câteva minute jin se întoarce cu hoseok, aceștia luând loc lângă mine.

10 minute trec și deja suntem confortabili în preajma fiecăruia. mă înțeleg bine cu hoseok imediat, iar apoi aducem vorba de monopoly.

"uhm, monopoly? jin, ai uitat ce s-a întâmplat ultima oară?" a întrebat hoseok începând să râdă. "jimin a pierdut ca de obicei și a aruncat jocul la gunoi."

eu m-am încruntat și voiam să spun ceva dar am fost întreruptă de ușa băii care s-a deschis. de după ușă a ieșit jimin. acesta avea un prosop înfășurat in jurul taliei, iar apa se scurgea pe corpul său perfect.

încerc să privesc în altă parte dar nu pot. jimin își trece mâna prin părul ud și-l dă pe spate apoi se uită în direcția noastră, a mea mai precis. imediat cum facem contact vizual eu înghit în sec și privesc către jin înroșindu-mă la față.

"oh. avem...musfairi." a spus el zâmbind jenat acoperindu-şi apoi fața. "îmi pare rău. mă duc să mă îmbrac." a spus fugind spre camera lui. o parte din mine striga 'nu! vino înapoi, nu te îmbrăca' dar cealaltă voia să intre în pământ de rușine.

jin și-a dat o palmă peste frunte și a oftat adânc. "jimin..." a scuturat din cap ca un părinte dezamăgit, iar hoseok a început să râdă necontrolat. "că tot vorbeam de el..." a spus el printre râsete. "aera esti okay?" întreabă apoi odată ce mă observă iar eu dau din cap afirmativ.

"d-da. nu-ţi face griji." spun eu și mă uit în jos, hoseok continuând să se amuze.

"eu zic să îl trimitem chiar pe el să cumpere un nou joc." propune jin la timp. jimin tocmai venea în sufragerie.

"c-ce? nu vreau să mă duc eu." a spus pe un ton copilăresc așezându-se la marginea canapelei.

"dar tu l-ai aruncat, deci tu de duci." adăugă hoseok uitându-se in ochii lui autoritar.

"bine...dar nu mă voi duce singur." jimin ofteaza jucăuș și se uită la fiecare dintre noi.

"foarfece hârtie piatră." spune jin iar ceilalți doi aprobă luându-şi pozițiile.

"foarfece hâr-" începe jimin dar e întrerupt de către hoseok. "aera și tu trebuie să o faci." spune el zâmbind iar eu măresc ochii.

"cum? de ce?" spun eu puțin panicată. gândul că va trebui să merg la magazin cu jimin după ce tocmai s-a întâmplat mă face să mă înroșesc din nou.

"și tu vrei să joci nu?" spune jin iar eu oftez și accept. spre surprinderea mea, deși mă așteptam în același timp, am pierdut.

"fir-ar" spun în șoaptă și mă uit la jimin. acesta îmi zâmbește larg. "să mergem." spune pe un ton calm și bucuros. a uitat cumva că acum 10 minute l-am văzut ieșind din duș?

"sigur." încerc eu să îi zâmbesc înapoi si ne ridicăm părăsind apartamentul.

"uhm...trebuie să mergem până acolo. nu pot conduce." spune jimin în timp ce ieșim din complex și se uită la mine zâmbind din nou.

"e okay." răspund eu cu o minciună. dacă mergem pe jos ne va lua mai mult, ceea ce înseamnă că va fi mai mult timp pentru liniștea jenantă; se va întâmpla sigur, deoarece nu cred că voi reuși să fac prea multă conversație cu el, aceasta nefiind punctul meu forte.