Estul insangerat: Povestea unei iubiri regale

Capitolul 2

26 noiembrie, 1457
Palatul era in pregătiri, toți eunuci și toate cadânele, bucătarii și slujnicele fugeau din cameră în cameră pentru a pregăti, curăța, găti și decora. Mă plimbam pe holurile palatului când observam toate astea, îndreptându-mă spre grădină în piruete, rochia mea în verde și auriu din catifea și satin făcând valuri la fiecare rotire, dar mi-am dat seama că e o idee proastă când am aterizat în brațele sultanului Balzarhat.
-Dalida? mă strigă el pe numele care mi la dat fratele său, sultanul Mustafa.
-Înălțimea Ta... , sar din brațele sale și îmi las umilă capul în jos încercând să îmi țin echilibrul încă fiind puțin amețită din cauza piruetelor.
-Faci, din nou, piruete prin grădina de trandafiri? îmi zâmbește blând, luându-mi bărbia între degetele sale, arătător și mare, ridicându-mi fața spre a lui.
-Mă scuzați, dar trandafiri îmi... , dar mă întrerupe.
-Îți aduce aminte de casa, știu. dă aprobator din cap, privindu-mă în ochi. Ești o femeie ce nu ar trebui să își plece capul, ai ochii prea frumoși pentru asta.
Răspund afirmand din cap, mereu l-am plăcut mai mult pe sultanul Balzarhat decât pe sultanul Mustafa, el a fost mereu bun și grijuliu cu mine fiind și mult mai educat decât fratele său mai mare.
-Mai bine te-ai pregăti, micuță floare. Fratele meu are un invitat special în seara aceasta la cină și din câte am înțeles tu ești atracția principală. zâmbește, dându-mi o suviță șatenă după ureche.
Fac ochii mari. "Eu sunt atracția principală? Adică după toți acești ani în care m-a păstrat mă va da în sfârșit?".
-Nu deveni prea entuziasmată, nu știm dacă o să te și placă invitatul special. mă privește serios, dar apoi zâmbește dându-mi de înteles că glumește. Dar nu are cum să nu te placă, ești nespus de frumoasă și înstărită. Acum fugi, micuță Elona. îmi spune el pe numele dat de părinții mei.
Am fugit înapoi în palat, observând în jurul meu că totul începe să se întunece iar când am ajuns înăuntru am văzut slujnicele că încep să aprindă făcliile pentru a lumina holurile, confuză, am întrebat cât este ora, mi se răspunde că este aproape ora cinci. Vestea ma făcut să fug în dormitorul cadânelor dar în drum, din cauza neatenție și fugii mele necontrolate am intrat în cineva, uitându-mă la persoana respectivă nu am putut recunoaște hainele, însemnând că este străin, acest gând m-a speriat, dar nu după mult timp am putut simți un braț în jurul taliei mele și o mână ridicându-mi chipul întâlnind apoi o pereche de ochi negrii ca tăciunele, privindu-mă cu multă atenție. Am țipat, desprinzându-mă din brațele sale și fugind de acolo.
"Cine a fost el?" îmi tot repetam în cap până am ajuns la destinație. Nu am ajuns bine acolo că am și fost asaltată de multitudinea de femei aflate acolo.
-Dalida, trebuie să te pregătești! Cina începe într-o oră și tu nu ești pregătită! Vino la spălat! o voce țipă iar apoi sunt trasă de o mână puternică. Această femeie solidă era Meheret, șefa slujnicelor. Trebuie să fii gata pentru invitatul special!
-Meheret, cine este acest invitat? Și de unde vine el?
-E o surpriză, draga mea. îmi răspunde ea, zâmbind.
Am ajuns la băi, Meheret și alte cadâne au început să mă spele, folosind cele mai parfumate săpunuri și uleiuri, când corpul și părul meu au fost complet curate, frumos mirositoare și catifelate ne-am întors în dormitor, acolo mă așteptau numeroase costume de dans.
-Voi dansa pentru invitat? întreb, obrajii mei prinzând un pic de roșeață.
-Da, asta vei face. îmi răspunde femeia, radiind de fericire. Vei face dansul tău special.
Când am auzit vorbele ei toată fața îmi devenise roșie iar femeie s-au panicat, strigau toate că sunt bolnavă sau că m-a prins o răceală străină, dar Meheret le liniștii cu următoarele cuvinte:
-Stați calme! Fata doar s-a rușinat fiindcă și-a dat seama că invitatul special v-a fii soțul ei dacă îl va impresiona. Vezi? De aceea îmi place de tine, fiindcă ești o fată isteață. Acum treci și alegeți costumul.
După aceste cuvinte am tăcut mâlc privind cadânele ce aveau câte un zâmbet pe fete, le-am ignorat și am început să mă pregătesc, alegând un costum alb din trei piese, fusta lungă și albă cu mici decorațiuni aurii, corsetul cu același model ca al fustei și falduri mari de pânză albă pe post de mâneci iar la final ultima piesă fiind voalul ce îmi va acoperii partea inferioară a feței. Dar înainte să mi-l pun, cadânele s-au jucat cu buclele mele șaten-blondii, aranjând-ul într-un coc plin de împletituri.
-Ești superbă, draga mea! îmi spuse Meheret până să ies pe ușă, pentru a merge in sala tronului, locul unde sultanul Mustafa și invitatul său sunt fiindcă cina s-a terminat.
După ce am mai făcut un schimb de priviri cu femeia ce a ținut mereu la mine ca la propia fiică am ieșit pe ușă și m-am îndreptat spre camera ce îmi va decide destinul.
Până să ajung în sală milioane de emoții mi-au străbătut corpul și mintea, dar în același timp și un amalgan de întrebări nesfârșite, îndoieli și griji care aproape m-au făcut să îmi uit dansul. Dar toate acestea au dispărut când am ajuns în încăpere. Cadânele au rămas să închidă ușile, iar eu am pășit în sală lăsându-mă condusă de eunuci, privind prin prejur am putut observa că sunt mai multe cadâne. "Înseamnă că nu sunt singura pretendentă..." am gândit puțin dezamăgită. M-am așezat pe una dintre pernele care erau pe post de fotolii și am început să analizez mai atent împrejurimile. Șalurile colorate care atârnau ca spânzurate de pereți și arcadele ce erau pe post de uși; eunucii și gărzile regale ce stăteau încordați, ca pregătiți pentru un atac; cadânele pretendente ce chicoteau și bârfeau continuu, asta exasperându-mă până peste măsură, nu am fost niciodată tipul de femeie "normală" pe aici, stând mereu în biblioteca palatului și citind jurnalele de război ale sultanilor precedenți, ieșind din gânduri și întorcându-mă la analizatul încăperii până am dat cu ochii de sultanul Mustafa, expresia feței mele se schimbase în una de dezgust, înconjurat de femei ușuratice și băutură scumpă, îmbrăcat în cele mai scumpe haine și bijuterii și să mai spun de el, în sine, un om dezgustător, în fizic și caracter; dar mi-am întors privirea, fiindcă mă simțeam privită intens de cineva, și făcând asta l-am văzut, costumul negru care se mula perfect pe corpul său ce a suferit atâția ani de chin, antrenament și războaie, după cum am aflat mai târziu, pelerina în culorile negru și rosu ce se prelingea pe o parte a scaunului, pletele-i negre ca tăciunele și atât de frumoase pentru un bărbat, mustața lungă și începutul de barbă nerasă de câteva zile și acea postură impunătoare, stând pe scaunul acela de oaspete ca pe propriul tron și, nu în ultimul rând, privirea sa, acea privire ce ar îngheța până și soarele, ce ar îmblânzi cea mai feroce fiară, acei ochi ce mă priveau cu o căldură și compasiune inimaginabilă dar în acel moment i-am recunoscut, ochii străinului ce mă prinsese în brațe pe hol. Deci el era, el era posibilul meu viitor soț, asta doar în cazul în care m-ar alege pe mine. Dar pur și simplu nu pot crede un anumit lucru, dintre atât de mulți bărbați pe care îi cunoaște sultanul l-a ales tocmai pe el, în acel moment, privind-ul mai atent, un singur gând mi-a străbătut mintea de fată simplă cu o gândire limitată sau poate am gândit asta doar fiindcă eram prea hipnotizată de ceea ce vedeam, am gândit: "E...frumos...".