Pierdut [FINALIZAT]

Sunt deja

Sunt deja aici de o săptămână, cred că nu o să mai rezist mut. Am nevoie urgentă de nişte ciocolată, ţigări şi mâncarea făcută de mama. La capitolul mâncare stau bine, dar nu are acelaşi gust cu care m-am obişnuit eu, şi să nu uit că în fiecare zi mănânc ceva vânat = friptură şi fructe de pădure.

Am în permanenţă un om care mă urmăreşte când Hatsu nu poate să vină. Mi s-a zis să nu părăsesc satul, şi când zic "mi s-a zis" mă refer la faptul că mi-a pus săbiuţa la gât. Asta mai îmi lipsea să îmi pierd capul.

Sătucul pare unul liniştit. Am dat de două fierării şi mai mult brutarii. Din câte îmi dau seama, principala lor ocupaţie este agricultură, urmată de creşterea animalelor. Există chiar şi o şcoală în sat şi o bibliotecă, care săraca este cam ocolită.

Majoritatea copiilor se duc cu animalele la păscut, iar părinţii se duc la câmp. Din ce am mai aflat de la săteni, se pare că acest rege călătoreşte foarte mult şi vine cu idei noi. Chiar a început să îi ajute pe fierari, dar şi pe alţi săteni să îşi vândă produsele în alte regate. Acum cică e plecat să aducă ţesături pentru a deschide o croitorie. Au şi un fel de farmacii, dar se bazează doar pe botanică şi atât. Dacă cunoşti proprietăţile plantelor poţi să te angajezi. Toţi din sat spun că de când a preluat el conducerea, detronându-l pe fratele său, satul a început să prospere, şi nu numai satul, întreaga regiune.

De azi încep antrenamentele. Am fost obligat de Hatsu, care mai mult ca sigur a fost obligat de Alen. A zis că măcar să mă apăr să învăţ, fiindcă nu vor fi ei în permanenţă în jurul meu. Chiar nu înţeleg această mare grijă. Ar putea să mă ducă în taberele de antrenament ale soldaţilor şi să mă lase acolo în voia sorţii, nu să se îngrijoreze atâta pentru mine. Poate dacă mă descurc cât de cânt la ele o să mă lase să părăsesc şi satul fără să mai fie nevoie de compania celor doi. Aş putea să merg cu noii mei prieteni din sat în împrejurimi fără să îmi fie frică că îmi va zbura capul. Dar mai e cale lungă până acolo. Momentan mă chinui să ţin sabia în mână, parcă ar avea 500 de kg. Cred că întâi ar trebui să îmi procur ceva greutăţi şi să mă antrenez şi după antrenament, astfel încât să capăt cât mai repede putere în mâini. Şi cred că ar trebui să fac ceva şi la capitolul viteza. Presimt că va fi o perioadă super grea, mai ales că mă voi antrena cu Hatsu, care pentru mine reprezintă o bucăţică de ciocolată apetisantă care îmi pune în mişcare tot ce se poate mişca în corpul meu.