Pierdut [FINALIZAT]

Antrenamentul

Antrenamentul e moarte sigură. În nici 5 minute am ajuns să am mai multe vânătăi şi zgârieturi cât nu am avut în toată viaţa mea. Vreau la mama!!!

Dar mi se pare ciudat că prinţul a insistat să mă antreneze el. Dacă eram în locul lui, lăsăm toată treaba asta unui slujitor, sau mai bine nu. Nu cred că aş putea să ratez o porţie bună de râs. Cred că la asta s-a gândit şi el când a zis că mă antrenează. În orice caz, pot să zic că am avansat cu mult în ultimele două săptămâni. Îmi e cu mult mai uşor să ţin sabia în mână şi să o manevrez,  am început să mă feresc şi de loviturile lui Hatsu, asta înseamnă să te antrenezi şi pe cont propriu cu gantere medievale din piatră şi să alergi în jurul castelului şi toată lumea să se uite la tine.

Azi am pauză, se pare că prinţişorul are ceva treburi regaliceşti, aşa că îmi iau treistuţa şi mă duc la brutarul cel bătrân. Îmi place să-l ajut, mai ales că îmi dă pâine, şi nu orice pâine. Acea pâinica îmi aminteşte de străbunica mea, care de câte ori mă duceam la ea mă aştepta cu pâinica şi plăcinte în cuptorul ei de pământ, ador gustul acela, nu l-am mai simţiţi de o eternitate.

Încercând să scurtez drumul, o iau pe un drum care trece şi pe la periferie, a zis că nu am voie să părăsesc satul, nu că nu pot să merg până la ieşire. Încercarea mea a fost un eşec total. Nu am ştiut unde mă bag, aşa că acum sunt cărat, cu o pungă pe cap şi legat de mâini şi de picioare, nu ştiu unde. Acum e acum. Decapitat? Nuu, prea uşor. Oareee... Înjunghiat? Hmmm. Cred că asta este. Sunt aruncat ca un sac de cartofi într-o căruţă care îmi zdruncină toţi creierii, cred că în jur de o oră. La fel ca un sac am fost luat pe sus, plimbat alte 10 minute, după care am simţit cum sunt dezlegat de mâini şi de picioare, doar ca să fiu legat cu cătuşe metalice, late de vreo 15 cm, şi atârnat de un perete. Acum să înceapă distracţia. Simt cum cineva îmi ia sacul de pe cap, şi surpriză, nu era prinţişorul aşa cum mă aşteptam. Aş vrea să-I înjur pentru condiţiile de transport, dar încă sunt legat la gură.

- Ah! Deci frumuşelul ăsta e noua jucărie a prinţişorului.

- Aşa se pare.

- Dar e un străin.

- Hmm! Poate ar trebui să nu jucăm cu el înainte să îl înapoiem.

Ce naiba zic ăştia? Ce jucărie? Ce jucat? Baaa!, Ia labele de pe mine!!!

- Cam agitat mititelul.

- Îl punem la punct.

- Lasă-l, îmi place cum se zbate.

Îl văd pe unul din ei cum se apropie de mine şi îmi desface cămaşa şi începe să mă studieze.

- Nu are nici o urmă, sigur e jucăria prinţului?

- Da. Toată ziua se ţine după el. Plus că este singurul care arată aşa. Şi arătă spre părul meu.

- Aha! Deci o să cerem un preţ mai mare pe el.

Ce? Vor să mă vândă? Jur că dacă scap de aici îi omor. Trei cretini, o matahală, unul care arată ca un pinguin, şi îl cunosc, lucrează la bucătărie nenorocitul, şi ultimul, care tot de ordine, adică boss, care arată ca un gondolier.

O să recuperez. Știu că nu am mai postat de muuuult. Dar timpul nu m-a lasat :(