Pierdut [FINALIZAT]

Nu mai ştiu

Nu mai ştiu în ce condiţii am ajuns înapoi la castel, ultimul lucru pe care mi-l amintesc, este faptul că am încercat să mă ridic în picioare, dar am leşinat. Când m-am trezit, eram în patul meu, bandajat bine. Ar trebui să inventeze de urgenţă anestezicul, mă doare tot corpul, plus că rănile încă mă mai ustură.

Stăteam pe marginea patului şi încercam să mă ridic, ca să ajung până la măsuţa unde era apa, mă uscam de sete, când uşa se deschide şi pe ea intră prinţişorul. Am rămas pentru câteva secunde blocat, încercând să îmi dau seama dacă sărutul a fost unul adevărat. Se aporie de mine, luând în drumul lui, obiectul la care voiam eu să ajung, imensa cană cu apă. După ce am luat o gură super mare, am simţit din nou că trăiesc, deşi durerea îmi aducea aminte acest lucru, cu fiecare firicel de aer care îmi intra în plămâni şi îmi făcea pieptul să se mişte.

- Mulţumesc pentru...

Şi nu am mai putut să zic nimic. Buzele noastre iar erau lipite într-un tot. Sărutul lui se simte de parcă ar fi ceva magic.

Stăteam în braţele lui, într-o linişte totală, de parcă timpul a îngheţat. Într-un final îi aud vocea.

- Îmi pare rău este doar vina mea fiindcă ai fost răpit.

- Nu este a ta. Dacă nu încercam să scurtez drumul, nu mă intersectam cu indivizii ăia.

- Te urmăreau de ceva vreme, aşa că era inevitabil. Poate dacă îmi dădeam seama mai din timp.

- Ai venit şi m-ai salvat, asta contează. Îţi mulţumesc.

- Puteam să evit. Dacă întârziam, te pierdeam. Când a zis acel:" Te pierdeam" ochii i s-au umezit. Îmi era milă de el, dar mi-am amintit de discuţia celor doi, şi chiar eram intrigat şi curios.

- De ce m-ai salvat? Nu ai fi făcut-o fără un motiv întemeiat. Plus multe alte lucruri pe care le faci pentru mine.

- Pentru că te iubesc. Eu iubesc bărbaţii nu femeile. Sunt un ciudat, recunosc. Dar te iubesc! De ce mă întrebi?

Văzându-mă că nu îi răspund la întrebare se ridică de lângă mine şi se îndreaptă spre uşă, mimând un "Nu contează."

Se pare că am scăpat ca prin urechea acului, oare ce ar fi trebuit să-i răspund? Trebuia să îi zic ceea ce am auzit de la răpitori sau e mai bine aşa? Off asta îmi dă dureri mari de cap, chiar nu mă pot concentra.

După acest episod cu răpirea, a stat 24/24 lipit de mine, şi când zic 24 asta înseamnă, adică dormit cu el, baie cu el, mâncat cu el, plimbat cu el, totul cu el. Era drăguţ când seara şi dimineaţa mă pupa pe frunte, sau mă  mai săruta, îmi dădea acea senzaţie de căldură. Deşi voiam mai mult îmi era teamă să cer.