Pierdut [FINALIZAT]

Dacă

Dacă până în momentul ăsta, îmi doream să mor, numai să nu îi mai simt mâinile senatorului pe corpul meu, acum totul se schimbase, înnebuneam de plăcere. Fiecare atingere a lui Hatsu era un fel de magie, era plăcere pură. Mă săruta cu foame, de parcă eu eram ultima porţie de aer, o porţie care făcea diferenţa dintre viaţă şi moarte. Ah, cât am aşteptat acest moment, şi prinţişorul ştia ce face. Buzele lui alunecau pe gâtul meu, simţeam din când în când cum mă muşcă, şi după fiecare muşcătură urma un sărut apăsat. Cu mâinile îşi făcea de cap, chinuindu-mi sfârcurile pe cere le prindea între degete şi le frământa, apoi trăgea de ele, toate acţiunile lui îmi amplificau starea de extaz în care mă aflam, ceea ce mă făcea să scot sunete ciudate, şi eu care mă gândeam că ăştia nu ştiu să şi-o tragă. Cu fiecare răspuns pe care îl primea din partea corpului meu, îi creştea şi zâmbetul. Deja simţeam cum membrul lui se întărise, se pare că era timpul pentru acţiune.

S-a poziţionat la intrare şi am simţit cum chestia aia mare intra în mine, ceea ce m-a făcut să scot un ţipăt scurt. Nenorociţii ăştia nu au lubrifiant. Dacă prima oară m-a durat, deşi am folosit lubrifiant şi am făcut-o cu unul care nu era prea dotat, acum era altă treabă. Durea ca dracu, fiecare mişcare îmi provoca doar durere, îmi venea să urlu. Cred că o să mor după partida asta. Durerea începuse cât de cât să devină mai suportabilă, începând şi eu să simt plăcere. Îmi luă membrul în mână şi începu să îl frece, şi să se joace cu el, desenând cerculeţe cu degetele. Gemeam amândoi în acelaşi timp, singurul lucru pe care îl speram, era să nu ne audă nimeni. Simţeam că nu mai e mult, şi chiar aşa a şi fost, după câteva mişcări mi-am dat drumul pe cearşafurile senatorului, în timp ce Hatsu s-a eliberat în mine, după ce că era locul destul de neîncăpător, acum era de-a dreptul plin. Eram extenuat, deşi nu am făcut mai nimic, dar şi ora târzie începuse să îşi spună cuvântul.

Acum eram în camera mea, a noastră. Stăteam întins în pat pe burtă, fundul meu avuse de suferit în ultima oră aşa că mă durea, ne putând să stau întins pe spate, asta sigur mă va ţine câteva zile. Hatsu stătea lângă mine, faţa lui radia de fericire, parcă ar fi tras lozul cel mare. Se apleacă peste mine şi începe să mă sărute pe spate, şi din loc în loc sugându-mi pielea, cât să lase nişte urme.

- Te rog, termină

- De ce?

- Nu mai rezist o tură.

- Bine. Mă lasă în pace, doar ca să stea câteva secunde, apoi îşi reia activitatea.

- Încetează.

- Nu.

- Chiar vrei să mă omori.

- Nu. Dar te voi lăsa pe tine să intri în mine.

- Cred că glumeşti.

- Nu. Toate răspunsurile lui mi le dădea cu zâmbetul pe buze şi cu o voce de copil răsfăţat.

El a vrut-o şi a căutat-o cu lumânarea, iar acum nu mai era cale de întoarcere. Se pare că nu doar eu eram sensibil la atingerile lui, ci şi el la atingerile mele. Nici nu începusem bine să îi tachinez sfârcurile ca a şi început să geamă, iar ce avea în pantaloni să se trezească la viaţă. Dar ce nu ştia el, era că eu am o vastă experienţă cu sexul, ţinând cont că în lumea mea, am avut parte doar de sex de calitate.

Am intrat în el, destul de brutal, crezând că el a mai făcut-o. Acum îmi era destul de milă de el, mai ales că a scos un mic ţipăt, pe care şi la oprit punându-şi o palmă la gură. Am rămas puţin nemişcat, cât să se obişnuiască cu senzaţia, apoi am încercat să mă mişc cât pot eu de încet, astfel încât să nu-I provoc prea mult durere. Cu timpul am mărit viteza de du-te vino, îi frecam membrul în sincron cu mişcările pe care la făceam în interiorul lui. Plăcerea pe care mi-o oferea atât faptul că mă aflu în el, cât şi gemetele pe care le scoate, mă drogau efectiv, mă simţeam atât de euforic, încât nu îmi mai pasă de nimeni şi de nimic. Am mai făcut câteva mişcări, dându-mi drumul înăuntrul lui. I-am luat membrul în gură şi am început să îl sug, pentru o clipă nu şi-a dat seama ce am de gând, dar apoi s-a lăsat pe spate, era în lumea lui, iar eu în a mea. Îi desenăm cerculeţe pe capătul erect, îl muşcam, îl sugeam, toate acestea îl făceau să scoată nişte gemete, care erau muzica pentru urechile mele. Într-un final şi-a dat drumul, până să mai apuce să zică ceva.

- Să nu zici nimănui. Îmi zice cu o voce atât de calmă, de parcă ar fi fost pe patul de moarte.