Hermione Granger și misterul de la Hogwarts

Unde și când...

Harry și Hermione de abia au avut timp să  înțeleagă tot ce s-a întâmplat. Totul era în ordine până acum câteva minute când cei mici au început să se agite, iar părul roșcat al prietenului lor Ron s-a schimbat treptat în brunet și pe fața lui pistruiată au apărut niște cicatrici. Așa s-a întâmplat cu toți ceilalți de la Hogwarts. 

-STUPEFY! răcni o voce groasă către Hermione.

-PROTEGO! îi răspunse fata atacatorului.

-EXPELLIARMUS! strigă Harry, nimerind un Mortivor și dezarmându-l.

Bătălia nu era corectă. Erau sute de Morivori contra profesorilor de la Hogwarts, Tonx, Hermione, Harry, Madam Pomfrey și Albus Dumbledore.

-Ne trebuie întăriri! spuse Minerva McGonnagal, evitând cu grație blestemul Cruciatus. Potter, zboară cu mătura până la Sediu! Spune-le ce s-a întâmplat și cheamă întăriri! RAPID!

Harry nu mai stătu pe gânduri și se strecură șchiopătând afară din luptă. Oh, nu! Mătura lui Harry era tocmai în dormitorul băieților din casa Gryffindor, de la etajul 7! Nu avea nicio șansă de a ajunge acolo și de a zbura pe mătură în timp util... Ce era de făcut? Dulapul școlii cu mături... doar că toate acele mături zboară extrem de încet și sunt foarte instabile. Nu contează! O să accelereze cât poate de tare... Când fugea spre dulapul cu mături aruncă o privire spre trăsurile ce păreau invizibile. Erau conduse de Thestrali! Luna îi povestise tot ce avea nevoie să știe despre ei, plus că avusese și lecție cu Hagrid pe tema asta. Ce a urmat să facă i s-a părut nebunie curată, dar apoi s-a gândit la Hermione care lupta acolo, la Hagrid și la restul colegilor care erau în pericol, nu se știe pe unde. A încălecat pe maestuosul Thestral și a zburat spre Piața Grimmault, numărul doisprezece, casa lui Sirius, sediul Ordinului Pheonix. 

După două minute, Harry s-a aparetat în Hogsmeade, împreună cu domnul și domna Weasley, Remus Lupin, Moody-Ochi-Nebun, Kingsley Schacklebolt și mulți alții. Pe scurt, tot Ordinul Pheonix, exceptându-l pe Sirius, spre disperarea acestuia. Au împrumutat niște mături parcate la Madam Rosmerta și au ajuns la Hogwarts, însă priveliștea nu a fost plăcută. L-au adus cu ei și pe Fudge și niște aurori trimiși de el.

Mortivorii aruncau încoace și-ncolo cu Blestemele de Neiertat, de multe ori nimerindu-se între ei.

-Nu pot ajunge! Ne trebuie! Lordul Întunecat nu o să ne ierte niciodată dacă nu o aducem! striga Lucius Malfoy către camarazii lui. Trebuie să abandonăm! Nu vom reuși! Nu așa! Nu acum!

Mortivorii, sau ce mai rămăsese din ei, dispăruseră într-o fracțiune de secundă. Acum, în castel, era liniște. Nimeni nu spunea nimic. Această liniște a fost spulberată de vocea lui Harry.

-Imposibil! S-au aparetat! VOM MERGE DUPĂ EI!

-Nu, Harry! De câte ori trebuie să îți mai spun să citești,,Hogwarts,o scurtă istorie''. E imposibil să te aparetezi ori dezaparetezi la Hogwarts. Sau cel puțin era, spuse Hermione.

-Albus, ce vom face acum cu castelul? Ce vom face acum cu restul elevilor? Ce vom face cu Mortivorii? se agita McGonnagall. Nu putem merge după ei! Ar fi o prostie! În plus, nici nu știm unde sunt!

-Nici unde și nici când... spuse Dumbledore misterios.

-Vreți să spuneți că... începu profesorul de Farmece și Vrăji, Flitwick. 

-Toți profesorii, după mine! spuse Dumledore. Voi doi, arătă el spre Hermione și Harry, mergeți în aripa spitalului. Madam Pomfrey va avea grijă de voi.

Din fericire, nici Harry, nici Hermione nu pățiseră nimic grav. Madam Pomfrey fusese foarte clară spunându-le să doarmă, dar cine ar fi putut face asta când cel mai ciudat lucru se întâmplase.

-Nu știu despre tine, dar eu cel mai mult mă gândesc unde ar fi putut merge... spuse Harry. Dar totuși e ciudat și ce a zis tatăl lui Draco... are nevoie de ceva... Pun pariu că Draco e amestecat în toată treaba asta. Dar cel mai mult mă preocupă unde au dispărut...

-Unde sau când... unde sau când...

-Ce vrei să spui cu asta? L-am auzit și pe Dumbledore spunând asta. La ce te referi?

-Harry, am înțeles la ce se referea Dumbledore... Dacă e așa cum cred eu, situația e mai gravă de cât mă așteptam...