Black

Capitolul 2

     Melodia Hard Rock Hallelujah de trupa Lordi răsuna in camera Joannei acoperid oricare alt sunet. Versurile melodiei îi dădea o stare mai bună și mai multă energie pentru ziua de astăzi.
    Îmbrăcată într-un maieu negru ce era acompaniat de o jacheta de piele tot neagră o făcea să pară cât mai rebelă, blugi strâmți îi acentueaza fundul la fel cum decolteul îi pune în evidență sânii rotunzi și de invidiat.
      Iese din camera cu un aer cât mai superior deoarece știa că astăzi va reuși să intre la universitatea dorita. Bocancii pe care îi poartă fac zgomot în casa făcând-o pe Clementine să își îndrepte atenția spre sursa zgomotului.
       -Unde pleci fără să mănânci ceva?
       -Imi iau ceva pe drum, și nu iti mai fa atâtea griji, nu vine sfârșitul lumi dacă nu mananc.
      Știa asta, dar era o femeie foarte grijulie, mai ales ca pentru ea Jo i-a fost ca propria fiica. Și era și mai îngrijorată din cauza întâmplări de ieri, niciodată nu i-a fost refuzate prajiturile, atunci când Jo a oprit-o a crezut că reușise, ca de fiecare dată, dar aceasta i-a spus să o anunțe dacă va sosi vreun pachet.
        Jo insfaca cheile de pe dulapul din sufragerie unde le pune ea deobicei și se îndrepta spre garaj. Garajul era plin de mașini de firma și foarte foarte scumpe, preferatul ei era un Audi RS8, negru, era inebunita după motoare, mașini și alte chestii de genul, dar astăzi avea de gând să ia un Honda VFR1200X,  pe scurt o motocicletă.
       Strazile din Omaha sunt aproape aglomerate nelăsând șoferii să meargă așa cum vor ei, noroc ca ea a făcut o alegere bună. Motocicleta ei trece rapid printre toate mașinile și blocurile ce îi stăteau în cale. Ajunge în fața universitari unde putea însfârșit studia mecanica, tatăl ei nu era de acord aproape niciodată cu aceste pasiuni ale ei, el voia ca ea sa lucreze la companie, de acea, de fiecare dată când vinea mecanicul pentru a repara o mașină se ducea la el și îl ajută, fara sa stie tatăl ei la fel și pentru o altă pasiune de a sa pe care bătrânul milionar nu o intelegea deloc, boxul.
         Motorul ei a întors toate capetele curioase sa vada cine îl conduce, și au fost foarte uimiți sa vada ca e o fată, uni nu, deoarece o știau deja pe fata bogatanului, și cum sunt toți oamenii au început sa o barfeasca dându-i satisfacție Joannei. Universitatea, o clădire uriașă, un loc unde pentru alți ar fi un chin, dar nu și pentru ea, abia astepta momentul asta, sa se înscrie, să își urmeze visul.
         Primul loc unde s-a dus a fost secretariatu, un loc destul de plictisitor, umplut cu tot felul de documente ce stau pe birourile secretarilor pentru a fi inspectate, iar în mijloc sta o femeie destul de tânără, în jur de 30-31 de ani, îmbrăcată cu o fusta stramta, neagră, scurtă și cu o camasa albastră, simpla.
          -Pot să te ajut cu ceva? Tonul ei era plictisit, se vede pe fata ei ca nu dorește să se afle aici.
           -Am venit să mă înscriu.
           -A, ok, așteaptă puțin... Numele?
           -Joanna Black!
       Secretara se oprește și își îndrepta privirea spre Jo.
           -Imi pare rau domnisoara, dar nu avem locuri.
           -Cum adică nu mai aveti locuri, sari ca arsă, pe site-ul universități spune altceva.
         Era agitată, femeia era speriată văzând-o pe tânără așa de furioasă, tremura deoarece nu știa de ce e în stare, și la fel gândea și Jo.
            -Imi..  Im.. Par.. Pare.. Săracă se bâlbâia de frica.
            -Nu ma lua pe mine cu scuzele, spune-mi de ce dracu nu ma leși să mă înscriu. Urlete Joannei rasunau prin întreaga școală, orcine ar auzi-o ar la o la goana.
       Cu greu și-a găsit cuvinte biata femeie:
            -Ta.. Tatăl.. ta. tau.., ddd.. domnul.. B. B... Black.
        Parca un bolovan o lovi din plin pe Jo, pumni î s-au strâns așa de tare încât unghiile i-au pătruns în carne dând drumul câtorva firicele de sânge. Pleca din incapere, trantind ușa cu putere făcând ca aproape toate foile să se împrăștie și pe secretara să se înspăimânte și mai tare și să se întrebe cu ce a greșit.
      
       Scuzati greșelile, sper sa va placa