III. După ce ai părăsit Andorra, ce ai făcut?

76 4 2
                                    

Hey lume! Am sosit cu capitolul 3 din această aventură. Mă gândeam să o transform într-o carte pe viitor. Iubesc prea mult această idee ca să nu o transform în ceva mai mult :3. Sper să vă placă acest capitol şi-mi cer scuze că am venit după o lună şi ceva.

PS: Vroiam să îl pun pe 16 iulie când am făcut un an pe Watt, dar idee a eşuat lamentabil :(.

__________________

Eram în zborul spre România, în vremea în care nu-mi mai păsa dacă că mă va mai recunoaște vreun polițist. Mi-am închis ochii încercând să adorm măcar pentru o oră, dar nu o puteam face... nu puteam să stau linștit până nu ajungeam acolo, până nu mă simteam în siguranță.

Toată lumea dormea, toți stăteau în câte moduri mai confortabile să se odihnească, dar eu nu o puteam oricât aș fi încercat. Cred ca e una din țările care mi-a oferit o stare de turbulență. Nu vroiam să mă gândesc la ceea ce voi găsi, nici la ceea ce aveam de făcut.

Am închis ochii din cauză că vroiam să mă relaxez, dar imediat am auzit vocea pițigăiată și oribilă a însoțitoarei de bord, ațipisem și eu într-un final. M-am întins trosnind câteva oase apoi mi-am pus centura de siguranță pentru că trebuia să coborâm. Eram în țara aia pe nume România, dar nu știam nimic despre ea.

Am coborât din avion după care am pornit cu gândul să-mi iau rucsacul. Simțindu-l la loc sigur am mers spre casa de bilete pentru a o întreba dacă pot lua un autobuz spre orașul de pe biletul ce-l făcusem când l-am sunat pe Dan să-mi zică localitatea în care se află. Când i-am zis că merg la el era îngândurat, dar a acceptat să stau la el câteva zile până să-mi găsesc o locuință destul de stabilă încât să-mi permit să stau singur.

-Trebuie să luați autobuzul până la Suceava apoi să-l schimbați cu unul spre Vatra Dornei. mi-a spus pe o engleză destul de stâlcită dar cât să înțeleg în mare parte.

Deci... Trebuie să schimb două autobuze până să ajung la destinație. I-am cerut să-mi scrie pe bucata de hârtie prima localitate spusă și cu un zâmbet atât de fals și ipocrit a acceptat și după ce a terminat mi-a înmânat hârtiuța. Scrisul oribil se așternea liniștit și îngândurat pe bucata albă plină de cute. Am salutat-o pe femeia ce nu părea să aibă mai mult de patruzeci şi cinci de ani apoi am pornit spre ieșire.

După ce am plecat din Andorra și am ajuns în Spania m-am poticnit acolo pentru câteva luni, cred că trecuseră cam două-trei. A fost minunat fiind destul de mare puteam să mă plimb în voie. Ziua eram la plajă iar noaptea în cluburi căutându-mi prada. La un moment dat chiar am avut impresia că sunt un vampir la programul pe care-l aveam, doar că nu mă prăjeam în cascada de raze ale astrului și mi-a zburat destul de repede acea idee.

Cheltuiam bani cu duiumul, aveam multi bani la mine din cauză că i-am jefuit când am fugit, le luasem toți banii mai ales cei în euro, dar la un moment dat am realizat că trebuia să încetez deoarece aș fi rămas fără și asta ducea la muncă, iar la muncă eu trebuia să nu merg din cauza faptului că deveneam agitat.

Când am părăsit Andorra aveam douăzeci şi unu de ani iar când am ajuns în România aveam douăzeci şi trei, îi făcusem chiar în ziua în care am ajuns în acea țară.... Trei ani am mai hoinărit prin diferite țări.

Țin minte că o dată-n Spania m-a atins un turist pe umăr și am sări ca ars aplicându-i un cot la nivelul plămânilor căzând pe jos și după care am fugind la câțiva metrii buni de el.

Am petrecut ceva timp omorând o bogătașă furându-i cam toți banii și bijuteriile apoi am făcut o scenă încât să pară că s-a sinucis. Stătusem destul de mult împreună cu ea, prea mult după gustul meu. Ne cunoscusem într-un club din Benidorm. Eu voiam doar o noapte, dar am mers la ea acasă şi m-am forţat să stau cu ea, să o fac să se îndrăgostească apoi am împuşcat-o în somn cu pistolul ce-l avea în casă ca mai apoi să fug.

Alexis - Interviu cu-n detinutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum