Alexis - Interviu cu-n detinut

VI. Ai aderat la o mafie?

Hello! Va urez un an nou cu bine, multa sănătate și fericire! E primul capitol pe anul asta, am încercat sa postez cat mai des și sper sa va placa.

Va mulțumesc încă o data celor care a-ți rămas în ciuda pauzei mele și va urez lectura plăcută!
———————

Am avut de gând să devin membru al unei mafe Rusești și a uneia Japoneze - ei le numesc Yakuza.

Prima dată eram cu Dan. Începuse să îmi povestească despre filme cu mafioți, chiar și Anime-uri. Aducea vorba de "The Godfather" în ficare zi de cum deschidea ochii. Alteori îmi zicea de "Now you see me" și cum ar vrea să jefuiască oameni ca cele patru personaje principale. În zilele când uita de filme, îmi vorbea de spionaj și aducea vorba de "Jocker Game".

În fiecare zi voia să devină câte ceva, gândul ăsta mă amuză chiar și acum. De fiecare dată când ne tripam, poveștile lui erau așa de colorate încât râdeam ca doi proști. Când fuma, era cea mai visătoare persoană pe care am cunoscut-o și chiar îmi plăcea să discut cu el când eram aşa.

Înainte de Lituania, Dan voise să vizităm Rusia chiar dacă Don Vito Corleone era și este un Italian, dar tot insista cu povești și întâmplări, că și așa cunosc limbaje de programare și aș putea face orice, iar el ar veni cu logica în a face planuri.

Știu că stăteam la el în sufragerie, după ce am dat peste bătrânică și mi-a propus să luăm avionul și să zburăm, iar eu i-am răspuns cu aceeași seriozitate ca în tot deauna:

-"Dar eu? Eu cum să merg? Cine-mi concede? [...] De-aceea dac-aș merge acum cu tine, mă tem c-ar fi nebun, un drum pierdut: eu zic; iar tu pricepi și știi mai bine"

S-a uitat în ochii mei și a început să râdă de parcă nu mie mi-ar lipsi câteva țigle de pe casă, dar el era cel tripat și eu gândeam limpede deoarece fumase înainte să ne vedem cu cineva de vis-a-vis cu el. Am așteptat un moment în liniște văzând cum pregătește terenul pentru următorul fumat, ca mai apoi să-și ridice ochii spre mine și să-mi răspundă:

          -"Dar ce-i? de ce, de ce rămâi pe loc? De ce în piept atâta mișelie și nici o-ncredere și nici un foc?"
           -"Așa-i, grăii"

Și atunci am înțeles că pricepuse mai bine ca oricine că citasem din scrierile lui Dante Alighieri, iar sufletul meu s-a umplut cu o mare încântare. Am început să râd și să îi bat apropo de cui ca să-l facă mai repede, iar el a priceput imediat aluzia că m-am hotărât să plec.

A scos wacky backy dintr-un staniol, l-a pus într-un grinder negru și a început să o mărunțească. Îmi spusese mai demult că are un loc special unde se depozitează toată iarba pe care o face și că atunci când e plină, își face unul așa de puternic încât adoarme fără să mai știe ce-i cu el.

           Mă utiam ca un prost la el când desfăcea o țigară și o întindea pe masă ca să o amestece cu Mary-Jane. După asta, m-a pus să fac un filtru explicându-mi că trebuie să formez inițial un M și că trebuie să îl fac mediu spre mic, dar am eșuat lamentabil așa că și-a făcut singur filtrul.

A început să râdă și să-și frece mâinile în timp ce dădea naștere la o operă de artă: a pus filtrul în foiță, la unul din capete, apoi a înșirat iarba cu tutunul ca mai apoi să lingă acolo unde avea lipici și să o lipească în așa fel încât să fie fumabilă.

În ziua respectivă am făcut tâmpenii cu carul, după câte țin minte. Am început să povestim despre Teoria Relativității, despre cum s-a creat lumea și despre cum au ajuns Dacii să populeze întreaga europă, dar și cine a fost creatorul radio-ului.