Aceeasi fata. Aceeasi valiza. 9 ani distanta. De 2 ori am fost parasita Acaum e randul meu sa parasesc, pe prieteni si pe fratele meu. Acum aproape un deceniu am incercat sa fac totul ca sa-l protejez. Atunci cand o fetita inocenta de 5 ani a fost lasata pe scarile de marmura, singura companie fiind un copil de 3 ani. A mai fost lasata pe scarile acelea cand avea numai 2 ani langa un copil de o luna. Pun pariu ca erau intr-un cosulet de picnic cu un bilet langa. Mereu trebuie sa fie un cosulet si un bilet. Daca le-as vede acum, as rupe biletul intr-un milion de bucati si as arde cosuletul. Dar mai era ceva langa cosulet. O valiza. Cea pe care a avuta langa ea de fiecare data cand era lasata la voia sortii. In acea valiza se afla toate rasetele si lacrimile ei. Toate bucatile frante din inima pe care nu le-a lipit inca.
Poate daca arunc valiza o sa crape scutul in care se afla sentimentele mele. Nu stiu daca acel obiect semnificativ m-a ajutata sa respir cand vroiam doar sa stau cu capul sub perna si sa imi plang de mila ca nimeni nu ma poate suporta. Sau poate m-a distrus in fiecare zi pana cand am ajuns asa. Inainte speram si luptam pentru ceva. Si acum ma lupt, dar cu ceva. Ma simpt captiva in orfelinat. Inainte se plec vreau sa ma uit la patul in care dorm. Il vizualizez si vad persoana care eram. Cea care a murit. O vad pe fata de cinci ani care plangea ca "niste bogatasi nesuferiti care se cred buricul pamantului" au spus ca nu mai suporta 2 mucosi in casa lor. Nu o sa ii uit nicipdata. Toate celule mele sunt incarcate cu ura si dispret pentru ei. Dar mai mult ii urasc pe oamenii care m-au nascut. Nu stiu nimic despre ei, in afara de faptul ca mi-au rapit copilaria. Stiu ca n-am parinti. Nu o sa am niciodata. Incerc sa imi retin lacrimile. Eu nu mai plang. Persoana care plange inca se mai afla pe pat. Incerc sa ma uit la ea si sa ma bucur ca nu sunt asa.
O vad adunandu-se si zambind prin durere, crezand ca va gasi 2 oameni minunati care sa o iubeasca. El ar canta la pian si ar fii doctor. Ea ar avea o colectie de plante. Cea mai mare bucurie ar fii un pudel cu funde in blana. Pana cand ar aparea cei 2 copii care sa le lumineze viata.
Dar e prea tarziu pentru un final fericit. Acesta a disparut de cand m-am nascut.
CITEȘTI
Disparuta
Teen FictionO fata evadeaza din caminul de copii, lasandu-si fratele si prietenii ingrijorati. Aceasta ia autobuzul catre orasul sau natal incercand sa se regaseasca. Va putea acesta sa fie fericita.
