O dimineata

54 23 0
                                    

Pov Luca
Tipete, lacrimi, furie ura si nepasarea din ochii lui. Parca o vad din nou in fata mea pe ea. Nu imi amintesc cum era chipul ei. Totul s-a conturat sub descrierile surorii mele. Femeia care era blanda cu mine si care m-a crescut ca pe propriul fiu timp de 3 ani. Barbatul care a stat impotriva fericirii nostre alaturi de ea. Desi nu tin minte cum a decurs totul, am iertat-o. Chiar si pe el, desi Talia are alta parere.

Atunci cand scena care ne-a schimbat viata se reda in mintea mea noaptea, mereu arata diferit, dar finalul e acelasi: sora mea zicand ca cea mai mare durere a trecut, ai ca totul e bine. Pentru mine chiar este, dar nu pot sa zic la fel despre cea mai importanta persoana din viata mea.
In fiecare zi am obseratv cum tristetea ii umbrea chipul si cum fiecare zii insemna o speranta pierduta. Iar acum a plecat, fara nici o explicati. A zis ca se intoarce in cateva zile, dar de ce singura? De ce nu ne-a anuntat?
Jos, Janete striga:"E gata masa".
Eu raman aici, nestiind ce sa fac. Daca nu se intoarce, cum a promis. Daca a fost rapita si obligata sa scrie asta. Totusi, ceva imi sopteste: "Nu". Simpt ca ea se va intoarce si ca are situatia cu control. E singura persoana pe care o cunosc si care poate zbura cu aripile  frante.
Scarile de lemn scartaie sub pasii greoi ai mamei Jones. Nu e nici mama, iar numele ei ni e Jones, ci e Cecile Ross, dar s-a capatat cu aceasta porecla, si asa a ramas.
-Baiete, nu ai auzit ca masa-i gata, spune ea cu o voce ascutita si rece
Nici nu ma obosesc sa ma uot la ea si ii zic, cu privorea in gol:
-Talia a disparut.
Si astfel s-a dezlantuit haosul.

DisparutaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum