Când Ploua....

1 0 0
                                    

Cand ploua? Nu ,nu te intreb pe tine ci mai degraba pe mine.Ce fac cand plouă?Privesc pe geam? Nu,prea melanolic si oricat mi-ar placea sa privesc e cel mai deprimant lucru. Citesc? Nup...am teeminat o carte asa ca vreau sa reflectez asipra ei.Eu scriu .Asta fac si asa pot eu sa trec prin ceea ce mi se întâmplă. Un mic inceput de depresie combinat cu un shot de anxietate si putina Anna.Nu cred ca e deranjant .Deloc.
Uite,in capitolele trecute am vorbit putin despre mine.In general.Ideea era sa te acomodezi si probabil e un inceput.Am vorbit despre mutatea mea de la o scoala la alta.Nu ii vo spune numele.Totul e anonim sau mascat de mjne cu un nume pt a-ti dii mai usor sa te concentrezi pe esenta.Si nu sunt unul dintre scriitorii pe care Caragiale ii ura.Ei bine acei presupusi scriitori acopereau opera intr-un mister ca sa spun asa. Nu ma identific cu ei oricat as iubii misterul.Prefer sa pastrez anonimitatea lucrurilor pentru a urmarii esesnta Ar fii cam ciudat sa le pun porecle ca mai apoi sa-ti scriu istoria lor care ar fii,crede-ma...plictisitoare. Asa ca hai sa incepem.
.
.
.
. Era o zi...nu era nicio zi..eram la scoala .Asa suna mai bine.Pe atunci aveam o prietena buna in aceea clasa.Nu te gandi ca sunt exclusivista.Mai aveam si altii dar atunci nu-i consideram ceva si acum regret asta.Acum ii iubesc enorm pe acei oameni si sigur voi scrie despre ei.

Vânătorul de apusuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum