Murdar de sulf și veșted de un veac
O lumină albă apare și pare a fi leac
Se-apropie, ne cere, ne cântă
Ne simte, și chiar și codrii o ascultă
Încă de-un veac încerc să caut
Să cânt, să râd, și lumea să aplaud
În caz de cineva m-ascultă
Asta sunt eu, cu veșnicia-mi multă
Un nor de basme-mi strică gândul
Eu când voi reuși, voi reuși cu rândul
Căci totodată, și cei ce vin mai pleacă
Iar de n-aplec urechea se uită toți în treacăt
Și de n-am sa văd lumină
Voi vrea să cred că nu-s cel căruia-i port vina
Un ultim ceas bătut, un timp trecut arată
Căzut în voia sorții , sunt cel ce scrie artă
