E ceață-n gene, coșmar amar te prinde
Stropi de gheață cad în inimă de ieri
Un aer umed îneacă foc și recele aprinde
Un aer dens te ia în brațe în prag de nicăieri
Povestesc frigul la lumina umbrei
Refuz să respir aer plin de viață dimineața
Eu sunt ce vreau să fiu la urma urmei
O întrebare rece, un simț ce-mi scrie viața
Viața-i tăcere născută din haos
Astăzi e frig și-a fost și ieri o zi
Eu scriu ce-mi citesc în cosmos
Astăzi nici ceață nu mă poate stăpâni
