Frigul cerne stropi, e oare viața fără glas?
Un strigăt crapă ceața, pune capăt la ceas
A venit iarna, se încălzește frigul
Venim să ne-omorâm cât să mai treacă timpul
E lesne de-nteles ca ceața ține de șase
Zorii se ascund și moartea pune plase
Creștet plin de riduri vorbește nemurire
În frig de-astept și somnul meu de regasire
Se ridica ceata, cad norii prada mortii
Cade timpul pe gânduri, oferă locul sortii
Accepta-i vanitatea frigului venit cu cerul
Crede ce e basm și scrie cum și clerul
