Fericire? Zâmbet? Alinare?
Pentru mine sunt neexitente.
Totul a fost distrus de trădare,
De zâmbete false și inconștiente.
Dar poate într-o bună zi,
Fericirea mea va apărea
Încet și suav mă va orbii
Cu simpla frumusețe a sa.
Voi putea zâmbi din nou,
Cum o făceam odată .
Și va avea același ecou,
Ca altădată.
În ochii mei s-ar citi iubirea,
Iar zâmbetul meu ar radia
Și în lume nu ar mai fi dușmănia
Iar bucuria ar triumfa.
Dar până atunci eu rămân la fel,
Același suflet trist și gol.
Chiar de mă vezi de oțel,
Nu am un suflet chiar nepăsător.
CITEȘTI
Doar tu...
RomanceSă îți aşterni durerea,suferința şi gândurile în cel mai simplu vers este cea mai mare eliberare! O simplă poezie,o mie de sentimente!
