Pe norii aproapelui nostru .

II

               E același peisaj frumos și banal , același Ivan cu pistrui , același Emil cu floarea-n păr și același Dumnezeu gras tolănit in scaun . Și eu , dragă cititorule , și tu , suntem dublura exemplarului de ieri ce la rândul lui a fost dublura exemplarului predecesorului său , că aici toți , iubite cititor , suntem la fel , toți țipăm cu gura închisă și ne dorim să ne întoarcem în pântecul moale a unei mame iubitoare , în formă primordială a existenței pripite . Să ne facem acolo comozi c-o pipă în gură , cu ceva picturi de-a lui Matisse , poezii moderniste , poeziile tomnatice bacoviene și un album The Beatles . Să  ne îndreptăm capul nu spre cădere și pacat , ci spre sânul  matern  în așteptare ca lichidul amniotic sa ne înghită în neștire . Dar hai să lăsăm filosofia sumbră japoneză și să ne întoarcem la ale noastre că creionul meu cu mina sălbatică și moale incepe să ia foc , molipsindu-se de la palma ce-mi arde de nerăbdare . Gânduri fierbinți - rânduri clocotind și scrum de țigară . Așaaaa , unde am rămas ? Mai ia o țigară cititorule , nu te rușina ia-o ia-o , nu de alta ,dar fumez după orgasmul provocat de gânduri obeze și filosofie fără noimă . A da , la ale noastre ! Deci ... Dumnezeu sorbea drăgăstos din cupa cu vin roșu umblând cu degetele Sale pline , cu unghiile mici și murdare , pe suprafața lucioasă a mesei de pe nori . Ivan și Emil țineau și ei în mâini o sticlă de votcă rusească adusă de pe vremurile sovietice . O țineau cum îngerii impostori din icoane țin harpele plăpânde . Îngeri păcătoși  ca lumânările folosite într-un bdsm vechi și ieftin . La capătul mesei , invitatul special era sufletul unei bătrâne cu ochi nefericiți . E greu de descris chipul și trăsăturile principale , dar pot spune negreșit că tot trupul îi era invadat de riduri și linii , iar de la ochii negri lunguieți , își făcea drum sute și mii . Avea atât de multe riduri încât dacă ai fi trecut cu degetul traiectoria unui singur , începând cu fruntea bronzată , vei merge treptat până la gâtul împărțit în cute , apoi pe la sânii zbârciți cu mameloane arcuite , mai departe ca să treci traseul ridului vei fi nevoit să ridici sânul stâng ca mai târziu să-l lași în jos pân' la brâu , apoi vei merge pe la pântecul deluros , iar dacă până acum nu ai încurcat linia cu venele văzute clar , sigur te vei încurca când vei căuta liniile prin părul pubian cărunt . Arăta bolnavă și putredă , era ceea  ce se alesese dintr-un chip miniatural ca de păpușă barocă și dintr-un corp zvelt și colorat ca ceara scumpă . Nu i-aș fi dat mai puțin de o sută douăzeci și opt de ani , iar dacă m-ar fi rugat cu acei ochi umezi și triști ,  i-aș fi dat cinci ani din viața mea și cinci zile din viața pisicii mele . 

           — De ce-am murit tocmai acum , Doamne ?

           — Mă întrebi de ce ? 

           — Da Dom'le !

           — Nu știu . Ce-ar fi să-mi spui matale ? baba se holba la Dumnezeu neînțelegând ce se întâmplă , iar El rânjea nerușinat . Uite , reluă Dumnezeu , înapoi pe pământ nu te trimit , nici nu-mi cere , dar ai putea să depui efort ca să-mi povestești ce s-a mai întâmplat în viața ta prea lungă , ce ai înțeles , ce sens ai dat lucrurilor create de Mine ? 

            — Scuzați-mi îndrăzneală , dar nu sunteți atotștiutor ?

            — Ba bine că sunt .

            — Și atunci ce rost mai are să povestesc ce știți deja ? 

            — Nu complica lucrurile , mă plictisești ! Zi odată și gata .

            — Prea bine , cum doriți . Ei și ce să spun ? E mult de povestit . M-am născut pe la vestul Franței , într-o familie cu mulți copii și puțini bani . Mama cosea , tata era paznic - îl știau toți vecinii , chiar și cei mai bogați din cartier , și-i cereau borcanele mari cu împrumut . Tata o bătea pe mama , iar mama-mi bătea frații mai mici . Pe mine nu ma bătut niciodată , nici la muncă nu mă punea , de teamă să nu-mi bronzez pielea albă sau să-mi fac mușchi de băiat .  Eram ultima speranță a familiei . Sperau să mă de-a de nevastă unui jeg bătrân și bogat , ca să fiu și eu bogată , așa dar - fericită . Mama mereu îmi spunea cât de frumoasă sunt și cât aș fi de fericită ( iar și iar fericită ) dacă m-aș mărita cu-n bogătaș , iar eu n-o înțelegeam . De ce ar trebui să mă căsătoresc ca să fiu așa cum spunea ea dacă am fericirea sub nas ? Eram fericită când vedeam melci după ploaie , fericită când brutarul cu burta mare îmi dădea chifle fierbinți pe gratis , așa – pentru ochi frumoși ! Eram fericită când mâna păroasă a preotului îmi mângâia capul în semn de binecuvântare sau când iarba lungă și verde îmi alinta genunchii de copilă . Eram fericită de orice , de tot și de nimicuri . Când la vârsta de paisprezece ani i-am spus mamei de ce nu vreau să mă căsătoresc ma bătut pentru prima oară . A urlat cuvinte obscene și mi-a spus că oamenii fericiți din nimic sunt proști și nu înțeleg viața , iar să fii prost e o rușine . După asta nu ma mai bătut , dar o auzeam cum plânge , seară de seară ,  într-un colț întunecat , uitat de lume , când tata era la lucru . Nu înțelegeam nimic . Citeam multe romane de dragoste rusești și engleze , dar multe se terminau cu moartea unuia sau ura amândurora . Atunci am aflat că dragostea nu avea de-a face cu măritișul , iar măritișul nu avea de-a face mai nimic cu fericirea . Nu i-am spus asta mamei de frică să nu mă bată , dar pe la șaptesprezece ani , când tata a schimbat mai bine de cinci locuri de muncă și a stat acasă preț de câteva luni , mi-am dat seama că fericirea constă în bani , cel puțin fericirea mamei . Nu am idolatrizat banii ca atare , dar am înțeles că în societatea de azi ei joacă un rol important și de neocolit . Am început să ascult mai des bârfele doamnelor respectabile ce veneau personal ( personal Dom'le !) la mama ca să le coase rochii și batiste  . Când veneau ele mă îmbrăcam in cele mai frumoase haine și mă prefăceam că trebăluiesc fredonând prin casă . Odată a venit doamna cu numele ciudat " Fabienne " și am început să-i torn cu niște palme de gigant complemente adorabile . M-a îndrăgit pe loc . A venit de mai multe ori pe la noi cu pretextul de niște probe pentru rochia ce i-o cosea mama . Apoi cum plănuisem m-a luat cu ea într-o mică vizită unde și i-am întâlnit fiul . Nu era așa cum îmi închipuiam . Era chiar arătos și ce i-ar fi plăcut mamei cel mai mult , era al naibii de bogat . Peste două luni planificam deja nunta . Mama era fericită . Știa că o să am un viitor fericit « Cu așa o frumusețe e păcat să nu fii » erau cuvintele ce le folosea cel mai des . În sfârșit eram bogată , dar melcii după ploaie păreau triști , brutarul nu-mi mai dădea chifle , mâna preotului începusem să nu-mi mai pară fermecată , iar iarba din toată Franța a fost tăiată dintr-o dată . Soțul mă iubea și se comporta cu mine ca cu o Biblie scrisă chiar de Dumnezeu , dar starea mea se putea numi cumva fericire sau mulțumire de viață ? Peste puțin timp mi-am dat seama că în toți anii ăștia mama nu avea idee cât de nedreaptă era cu mine . Am observat că mâncărurile cele mai scumpe nu puteau nicidecum să acopere mâncarea din conserve ce le mâncam cu mama nefericită , cu tatăl violent și cu toți frații proști , dar zâmbăreți . Unde era fericirea pe care o râvnea mama ? Îmi venea să vin și să-i spun cât de mult se încurcase , să arăt cu degetul îndreptat spre ea și s-o întreb unde-i fericirea care mi-o garanta fără pic de rușine și să-i arunc în fața banii fără nici-o valoare semnificativă . Apoi sa-i plâng in poală ca ea să-mi mângâie părul cu palma ei caldă .