Ti-am zis sa ma lasi, ai stat! Ti-am zis ca-ti pierzi timpul, ai tacut!
Ti-am zis atatea, ti-am zis si zis...
"- Lasa-ma, pleaca!"
Cuvinte repetate.
"-Iti pierzi timpul!"
Si intr-un final, intr-un final dureros m-ai ascultat. M-ai ascultat si ai plecat, ai plecat cand ma asteptam mai putin. Ti-ai luat inima in dinti si ai plecat, m-ai lasat cu mana intinsa si un gol in stomac.
Lacrimile mi-au curs neincetat, iar eu printre suspine ti-am pronuntat numele in speranta ca tot ce a fost, a fost un vis frumos.
Tot ceea ce simteam acum era o inima de gheata, o inima tare si rece.
Trecea, dar era acolo. Te uitam, dar erai acolo. Erau prezente toate sentimentele, dorul ma prabusea. Dar intr un final am inceput sa ma obisnuiesc cu durerea asta sfasietoare, m-am obisnuit sa doara, am invatat sa merg drept in fata si sa nu ma uit in spate.
Iar astea sunt cuvintele mele de multumire, sunt trista, dar rezist.
Iti mumtumesc ca m-ai lasat in urma si ai plecat formandu-ti o alta viata. Iti multumesc ca m-ai invatat sa trec peste, desi cicatricele raman.
