Nu te-ai saturat? Nu te-ai saturat sa fii cineva pentru altcineva? N-ai obosit? N-ai obosit tu oare? Gânduri, eforturi,sacrificii și pentru ce? Nu mai ești ce ai fost.. Înainte puteai șterge orice urma de durere cu niște lacrimi, dar acum? Ce-i cu tine? Unde ești tu? De ce nu mai e atât de ușor? Când a devenit atât de greu sa plângi? Când a devenit atât de greu sa te vindeci?
Sau poate te-ai schimbat? Ce încerci sa faci?
Spui ca încă ești copil, dar o parte din tine știe ca nu este asa. Te ții prea strâns de franghiile alea, atât de strâns încât sângerezi. Nu poți sa le lași?! Îți este frica, îți este atât de frica! Vrei sa te menții, vrei sa te menții pură. Dar oare, nu doare mai tare? Nu doare sa vrei sa te agheti de ceva ce nu ai avut niciodată, sperând ca poți sa o ai acum?
Și doare, știu ca doare atât de tare! Ai pierdut ceva ce nu erai dispusa sa pierzi. Ceva ce niciodată nu a fost al tău. Chiar dacă nu e vina ta, nu se mai intoarce. Nu te poți întoarce în trecut. Nu, chiar nu o poți face, și chiar dacă ai face asta, ai mai avea puterea sa mai treci prin asemenea lucruri? Ești puternica pana la capăt! Lupta, iartă! Lupta! Doar tu poți sa te depășești, doar tu.
Niciodata nu ai avut un colac de salvare, ai fost doar tu. Te-ai salvat de atâtea ori pentru a poți. Ridică-te, amintește-ți cine ești și mergi mai departe! Ești o războinica, iar războinicii lupta! Ai suferit ca să fii cine ești acum, e timpul sa lași frânghiile și sa dai față în față cu războiul ce îl porți înăuntrul tău. Fără lacrimi, doar tu. Știu ca poți, tot timpul ai putut pentru ca în tine e ceva mai mare decât crezi! Ești mai puternica de atât asa ca : LUPTA!
