Nu toți ne naștem la fel. Unii sunt duși acasă, alții sunt abandonați pe paturi de spitale.
"DE CE? "
Poate pentru ca mama lor a fost o naiva, o fată tânără naivă, și pentru a își continua viata a decis sa lase în urma cel mai prețios dar, și "PENTRU CE?". O cariera de succes sau din cauza umilinței, poate chiar pentru cineva.
O greșeală te costa toată viața, și nu, dacă ți-ai abandonat copilul în spital asta nu o rezolva. Vei avea tot timpul un gol în suflet, iar cariera și banii nu vor putea umple locul lipsa. Zâmbetele sunt doar o minciuna, iar tu știi, în sinea ta, chiar dacă ignori, ca ai distrus viața unui copilaș. Tu nu te poți numi mamă, ți-ai pierdut dreptul.
Peste câțiva ani o să te afișezi în parc la braț cu un bărbat, nu, nu este tatăl copilului abandonat, cine știe dacă tatăl lui știe de ce ai făcut.
Liberă, liniștită, o femeie independentă care își alege singură drumul în viată.
Dar, oare, cât de liberă ești?
Nu, nu te interesează de copil, l-a luat cineva și l-a dus undeva, poate la un centru.
Ai distrus viata unui copil pentru a ta. Oare chiar merita să crească și sa se gândească ca într-o zi te va găsi, iar tu ii vei spune una dintre minciunile tale?
Săracul, fără nici un rost în viață, toți l-au părăsit încă de din înainte sa vadă răsăritul. Cine știe prin câte a trecut!? Câți oameni l-au privit și i-au spus:" Nu, tu nu ești bun!". Câtă tristețe se ascundea în ochii lui care obosiră sa mai plângă?
Dar el e puternic, el va învăța sa lupte cu sentimentele, pentru ca el este un luptător și el merita mai mult decât tine.
Suferința îl va ajuta sa crească, iar când va fi mare, va fi puternic. Dar tu, nu trebuie sa știi asta, tu l-ai distrus, dar el a fost mai inocent și asta ii da puterea să fie cine e el.
Acest capitol nu are legătură cu primul capitol. De la acea fotografie m am inspirat. Asta nu e o poveste, scriu lucruri care ma inspira.
