Știi? Câteodată nu ne dam seama pe cine avem lângă noi, nu prețuim parfumul, mirosul, parul lor, ființe atât de minunate. Ființe pline de culoare, strălucire..
Asta pana când devine întuneric. Întuneric pentru ca nu mai sunt ele acolo. Ne punem mâinile în cap" Ce am pierdut? Pe cine am pierdut? ". Și asta doar pentru ca n-am respectat-o când a fost timpul, n-am admirat-o pentru cine a fost. Iar acum ne dam cu capul de pereți. Degeaba, nu se mai întoarce și asta doar pentru o prostie. Simți golul ala deoarece o data cu plecarea lor, a dispărut și ceva din tine. "Cum ai putut fi atât de prost?". Îți pare rău, dar câteodată dacă nu faci lucrurile la timp,s-ar putea sa fie târziu. N-ai văzut tu oare forma mâinii ei? N-ai văzut-o? Și cata frumusețe exprima prin vorbe, fapte. Cat de frumoasa era..
Și acum? Acum ce o sa sa faci? Cine îți va umple golul? Cine va mai avea aceeași forma...?
